ZURALIE s. f. v. zoralie.^[1]

zuralie sf vz zoralie

zuralie s.f. v. zoralie.

ZURALIE s. f. art. v. zoralia.

ZURALIE, zuralii, s. f. 1. (Var.) Zoralie. 2. (Adjectival) Cu mișcări vii. (cf. zoralie)

ZURALIE s. f. v. zoralie.

ZORALIA s. f. art. (Înv. și reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralie s. f.] – Et. nec.

zoraliu, ~ie sf, a [At: I. GOLESCU, ap. PR. DRAM. 12 / V: (reg) zurailia zur~, zuralie / Pl: ~ii / E: ns cf zor¹, zurliu] 1 a (Îvr) Care se grăbește. 2 a (Rar; îf zuraliu, d. dansuri) Cu mișcări iuți, vioaie. 3 sf (Reg) Zănatic. 4 a (Îf zuraliu; îe) A făcut-o zuralie A făcut ceva foarte nepotrivit, prostesc. 5 sfa (Îvr) Dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate). 6 sfa (Îvr) Melodie după care se execută zoralia (5). 7 sfa (Reg; îs) ~ pe căluș Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 sfa Melodie după care se execută zoralia (7).

zurailia sfa vz zoraliu

zuraliu, ~ie sf, a vz zoraliu

zoraliu, -ie adj., s.f. 1 adj. (înv.) Care se grăbește. 2 s.f. art. (reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate). ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ii. și (reg.) zuralie s.f. /etimol. nec.

ZORALIE sf. Un fel de dans popular, cu sărituri neregulate: ziseră lăutarilor să cînte... ca la ușa cortului sau zoralia FIL..

ZORALIA s. f. art. Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralie s. f.] – Et. nec.

ZORALIE, zoralii, s. f. (Mai ales în forma articulată) Numele unui dans popular și melodia după care se dansează; ca-la-ușa-cortului. V. bătută. În sala de bal a domniței Ralu, la Cișmeaua Roșie, protipendada juca menuet, cracoviana...: la mahala gloata se mulțumea cu pristoleanca, chindia și zoralia. C. PETRESCU, C. V. 78. Ziseră lăutarilor să cînte «pristoleanca», «chindia» și jocul numit «ca-la-ușa-cortului» sau «zoralia». FILIMON, C. 176. ♦ (Adjectival, atestat în forma zuralie) Cu mișcări vii. L-am văzut dulce păstoraș al Carpaților, cu cavalul în brîu, învîrtind o bătută zuralie. M. I. CARAGIALE, C. 57. – Variantă: zuralie s. f.

ZORALIE, zoralii, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate) și melodia după care se execută; ca-la-ușa-cortului. [Var.: zuralie s. f.] – După tc. zorlu „violent, puternic”.

zoralie f. 1. un fel de bătută, horă cu sărituri uniforme și neregulate: ciocoii ziseră lăutarilor să cânte zoralia FIL.; 2. horă după masa de cununie. [Turc. ZORLY, violent, lit. joc violent].

zoralíe f. (cp. cu turc. saraly, epileptic). Un dans violent, un fel de bătută: ziseră lăutarilor să cînte chindia și jocu numit „ca la ușa cortuluĭ” saŭ „zoralia” (Șăin.). O horă după masa de cununie.

zoralia (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralie, g.-d. art. zoraliei

zoraliu (înv., rar) adj. m., f. zoralie; pl. m. și f. zoralii

zoralia (dans) (înv., reg.) s. f. art., neart. zoralie, g.-d. art. zoraliei

zoraliu (înv., rar) adj. m., f. zoralie; pl. m. și f. zoralii

zoralia (dans) s. f. art.

zoralie (dans) s. f., pl. zoralii

zoraliu adj. m., f. zoralie; pl. m. și f. zoralii

ZORALIE, zoralii, s. f. (Mai ales în forma articulată) Zoralia, v. bătută [bătut² (II)] ♦ (Adjectival, atestat în forma zuralie) Cu mișcări vii. [Var.: zuralie] (din zor¹ + suf. -lie sau din tc. zorli) [def. și DLRLC]

zuralia, joc* popular românesc, întâlnit în jud. Buzău și Vrancea. Este o variantă de horă pe bătaie și se joacă în cerc mixt cu mâinile prinse în lanț. Are ritm binar* sincopat și melodie proprie. Mișcarea este vioaie, cu pași bătuți executați cu deplasare pe direcția inversă rotirii acelor de ceasornic.

ZORALIE s. (COR.) (pop.) ca-la-ușa-cortului. (Dansul popular numit ~.)

ZORALIE s. (pop. ) ca-la-ușa-cortului. (Dansul numit ~.)