zumzăit sn [At: T. POPOVICI, S. 21 / Pl: ? / E: zumzăi] 1-3 Zbârnâială (1-3).

zumzăit s.n. Acțiunea de a zumzăi și rezultatul ei. ♦ Concr. Zgomot vibrant, continuu, caracteristic zborului insectelor sau anumitor mașini, mecanisme, aparate, instrumente muzicale, obiecte de metal, de sticlă etc. în timpul mișcării, al funcționării etc. • /v. zumzăi.

ZUMZĂIT sbst., ZUMZET (pl. -ete) sn. Faptul de a zumzăi și rezultatul acestei acțiuni, bîzîit, sbîrnîit: vorbe, șoapte, cîntece, parc’ar fi un zumzăit de albine LUNG.; sgomotul vieții se înălța ca un zumzet de albine GRL.; se înșirau săniile înflorite în zumzet de cobze și larmă de pistoale SAD..

zumzăi vi [At: MIRONESCU, S. 21 / Pzi: 3 zumzăie / E: zum] 1 (D. insecte, mai ales d. albine) A zbârnâi (1). 2 (Rar; pex) A zbura (1). 3 (D. mașini, aparate, instrumente muzicale, obiecte din metal, din sticlă etc.) A zbârnâi (2).

zumzăi vb. IV. intr. 1 (despre insecte, mai ales despre albine și muște) A produce un sunet caracteristic cînd zboară; a bîzîi, a zîzîi, (pop.) a zuzui. 2 (despre mașini, aparate, instrumente muzicale, obiecte din metale, din sticlă etc.) A produce un zgomot caracteristic sau o vibrație puternică (puternică și continuă) în timpul mișcării, al funcționării etc. Zumzăie batozele (STANCU). • prez.ind. pers. 3 zumzăie. /form. expr.

ZUMBĂI, ZUMZĂI (-ăiu) vb. intr. A bîzîi, a sbîrnîi [onom.].

ZUMZĂI, zumzăi, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine; prin analogie despre diverse obiecte în mișcare repede) A produce un zgomot caracteristic; a bîzîi, a zbîrnîi. Zbîrnîie fusele, cîntă curelele, Zumzăie firele, subțirelele... DEȘLIU, G. 47. Mi-s dragi hulubii albi ce-mi ciugulesc din palme, Albine zumzăind lîngă aleie-n zori. STANCU, C. 49. Gloanțele zumzăiau pe deasupra lor, ca lăcustele, PAS, Z. III 219. ◊ Fig. Vîntul îmi flutură părul și visele, în suflet îmi zumzăie poeme-nescrisele. BENIUC, V. 55.

ZUMZĂI, pers. 3 zumzăie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine) A produce un zgomot caracteristic, cînd zboară; a bîzîi. – Onomatopee.

A ZUMZĂI pers.3 zumzăie intranz. 1) (despre unele insecte) A produce sunete prelungi, caracteristice speciei, în timpul zborului; a face „zummm”; a bâzâi. /Onomat.

*zúmzăĭ, a -í v. intr. (germ. sumsen și summen). Barb. Bîzîĭ.

zumzăi (a ~) vb., ind. prez. 3 zumzăie, imperf. 3 pl. zumzăiau; conj. prez. 3 să zumzăie

zumzăi (a ~) vb., ind. prez. 3 zumzăie, imperf. 3 sg. zumzăia; conj. prez. 3 să zumzăie

zumzăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. zumzăie, imperf. 3 sg. zumzăia

ZUMZĂIT s. n. Zumzet. (din zumzăi)

ZUMZĂIT s. v. bâzâit.

ZUMZĂIT s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)

ZUMZĂI vb. a bâzâi, a zbârnâi, a zâzâi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vâjâi. (Albinele ~.)

ZUMZĂI vb. a bîzîi, a zbîrnîi, a zîzîi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.)