ZORIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. – V. zori².

zorire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zori²] 1 (Înv) Îndemn. 2 (Pex) Constrângere (1). 3 Grabă (2). 4 (Pex) Nerăbdare.

zorire s.f. Acțiunea de a (se) zori² și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zori².

ZORIRE, zoriri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori și rezultatul ei. – V. zori¹.

ZORIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori; grabă. Împlinesc cu zorire porunca Sibilei. COȘBUC, AE. 111.

ZORIRE, zoriri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zori²; grabă.

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

zăori v vz zori³

ziori² v vz zori³

zori³ [At: LB / V: (înv) ziori, zăori / Pzi: ~resc / E: zori¹] 1-2 vtrm (Îvr; adesea determinat prin „de ziuă”) A se lumina de ziuă. 3 vi (Reg; d. zori¹) A se ivi. 4 vt (Reg; c. i. oameni) A cânta mirelui în dimineața nunții. 5 vr (Reg) A umbla cu colindul în seara de Crăciun. 6 vi (Trs) A cânta o serenadă cuiva (în zori de zi) de ziua onomastică sau de Anul Nou.

zori² [At: MEȘT. MOȘ. 34/17 / Pzi: ~resc / E: zor¹] 1 vt (C. i. ființe, mai ales oameni) A îndemna. 2 vt (Pex; c. i. oameni) A constrânge să acționeze în grabă Si: a grăbi, a presa. 3-4 vtrf (Rar; c. i. acțiuni) A grăbi (6). 5-6 vir A lucra febril Si: a se grăbi (7), a (se) iuți, (liv) a (se) alerta, (pop) a(-i) (sau a-și) da zor, a (se) sili, (îvp) a (se) pripi, (îrg) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (înv) a (se) cuprinde, a (se) sârgui, (reg) a (se) purta, a (se) sprinteni. 7-8 vir (Pex) A fî nerăbdător. 9 vi A merge iute Si: a se grăbi (3), a se precipita. 10 vtf (Rar; c. i. vehicule) A face să se deplaseze mai repede. 11 vi A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 12 vi (Rar) A susține ceva în mod stăruitor.

zori² vb. IV. 1 intr., refl. A lucra, a executa ceva cu mare grabă și silință. Trebuie să zoriți. Timpul nu așteaptă (STANCU). ♦ (intr.) A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). Din urmă, zoreau călăreții cu jungherele trase (SADOV.). 2 intr. A insista să se facă ceva în grabă. Sfetnicul umbla... zorind să se facă mai curînd nunta (ISP.). 3 tr. (compl. indică ființe, mai ales oameni) A îndemna, a încuraja sau, ext., a constrînge, a sili să facă (ceva). Îl zorea, clipind supărat din ochi (POPOV.). • prez.ind. -esc. /zor¹ + -i.

zori³ vb. IV. intr., refl. impers. (înv., reg.; adesea determ. prin „de ziuă”) A se ivi zorile, a se lumina de ziuă. • prez.ind. pers. 3 -ește. /zori¹ + -i.

ZIORI = ZORI¹.

ZORI³ sf. (‼ sm.) pl. 1 🌦 Lumina ce se arată pe cer înainte de a răsări soarele, auroră; faptul zilei: Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură (ALECS.); Cînd zorii se sting și stelele pică (EMIN.); la lumina zorilor, Nae recunoaște de sigur pe acea damă (CAR.); cînd se răvărsa de zori, drumeții pricepură că sînt aproape de Curtea-de-Argeș (ODOB.); în ~ de zi(uă), în zorile zilei, la răvărsatul (Trans. la crepetul) zorilor, dis-de-dimineață, cînd începe să se ivească zorile: a doua zi, în ~ de ziuă, eram pe drumul Cîmpinei (ODOB.); colo, de cătră dimineață, în ~ de zi, îl lovi un somn ne mai pomenit (RET.); demonul de dascăl are de gînd să ne ia în răvărsatul zorilor, să ne ducă în pădure, să ne omoare (ISP.); în crepetul zorilor, după ce s’a deșteptat, nu-și mai aducea... aminte cele visate (SLV.) ¶ 2 💫 Luceafărul-de-zori 👉 LUCEAFĂR 2 ¶ 3 🎖️ Zorile, sunarea din goarnă pentru deșteptarea soldaților: a suna zorile [bg. srb. zora].

ZORI² (-resc) vb. intr. și refl. A se arăta zorile, a se crăpa de ziuă: zorește de ziuă; cînd s’a deșteptat, cîntau rîndunelele și se zorea în răsărit MERA. [zori³].

ZORI¹ (-resc) I. vb. tr. A da zor cuiva, a-l grăbi peste măsură: Femeia tot îI zorește, strigînd: de, de, isprăvește... PANN.: sfetnicul umbla d’a ’n-cîtelea, zorind să se facă mai curînd nunta ISP.. II. vb. intr. și refl. A se grăbi, a lucra de zor: pe lanuri zoresc muncitorii, desculți, cu frunze de brusturi pe cap VLAH..

ZORIT adj. p. ZORI¹. Grăbit peste măsură: deocamdată nu era ~, avea din ce să trăească și mai putea să aștepte SLV.; – adv.: stă la o masă plecat pe un teanc de foi... și scrie ~ articolul de fond VLAH. ¶ ¶ NEZORIT.

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. (Pop.) Intranz. și refl. A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

ZORI², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă mare, a se grăbi, a da zor. Așa zorim tovărășește, Umăr la umăr, tot mai tari. DEȘLIU, M. 21. Trebuie să zoriți. Timpul nu așteaptă. Dacă grîul nu e secerat la timp se scutură. STANCU, D. 104. Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu. MACEDONSKI, O. I 112. ◊ Fig. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. ◊ Tranz. Manole-ncepea, Sforile-ntindea, Lucrul că-mi zorea, Zidul că-mi zidea. TEODORESCU, P. P. 462. ♦ A se grăbi (să ajungă undeva); a merge iute, a iuți pașii. Prin umezeala care străbătea pînă la oase, muncitorii zgribuliți, cu gulerele ridicate, cu pumnii strinși în fundul buzunarelor, zoreau somnoroși să ajungă la locul de adunare. BART, E. 288. Spre albele ziduri aleargă-aleargă... Și tot către ele s-ajungă zorește, MACEDONSKI, O. I 147. Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește Și gîtul i-l bate cu pumnii-amîndoi. COȘBUC, P. I 206. ◊ Tranz. Stroe Vardaru zori pașii. C. PETRESCU, A. R. 6. 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. A zorit să plecăm. GALACTION, O. I 209. Singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc, S-omoare p-un flăcău la joc. COȘBUC, P. I 229. Sfetnicul umbla zorind să se facă mai curînd nunta. ISPIRESCU, L. 227. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna; a sili. Nitam-nisam, s-a iscat o cotiugă... zorită din stingă, țîșnind de pe o uliță îngustă. C. PETRESCU, A. R. 18. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pîrjolul. REBREANU, R. II 81. Spiridon iese încet în dreapta, numărînd gologanii; Rică îl zorește de la spate. CARAGIALE, O. I 80. ♦ A da viteză unui autovehicul. Pe drum, zorită de Bunea, mașinuța reintră în aceeași fugă. MIHALE, O. 524. ♦ A susține ceva cu stăruință, a-i da zor cu ceva. De-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară Și zoresc că-i om nebun Cine crede-n hori și-n fete, Eu pe cinstea mea vă spun... Nici de dascăl n-aș fi bun. COȘBUC, P. I 204.

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Uneori în expr. a zori de ziuă) A se crăpa de ziuă, a se ivi zorile. Cînd s-a deșteptat, cîntau rîndunelele și se zorea în răsărit. La CADE. În pragul răsăritului, cu puțin înainte de a se lumina de ziuă... de a zori de ziuă. PAMFILE, CER. 26.

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ivi zorile. – Din zori¹.

ZORI², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, cu repeziciune; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pașii, a se grăbi să ajungă undeva. 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A constrînge, a sili, a îmboldi, a îndemna (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor².

A SE ZORI pers.3 se ~ește intranz. A se ivi zorile; a se face ziuă. /Din zori

A ZORI ~esc 1. intranz. 1) A lucra cu grabă; a se grăbi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forța să acționeze (mai repede). 3) rar A susține stăruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanentă și îndelungată (să acționeze într-un anumit fel); a presa. /Din zor

zorì v. 1. a da zor; 2. a se grăbi foarte, a se sili din răsputeri.

1) zorésc v. tr. (d. zor). Grăbesc, fac să lucreze maĭ răpede: maĭ încet, că nu te zorește nimenea! Grăbesc, ĭuțesc: a zori lucru. V. refl. Nu te zori! V. intr. Mă grăbesc.

2) zorésc v. intr. (d. zorĭ). Trans. Rar. Zorește de ziŭă, se arată zorile.

zorire (rar) s. f., g.-d. art. zoririi

zorire (rar) s. f., g.-d. art. zoririi

zorire s. f., g.-d. art. zoririi

zori² (a ~) (a da zor; a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zoresc, 3 sg. zorește, imperf. 1 zoream; conj. prez. 1 sg. să zoresc, 3 să zorească

zori¹ (a ~) (a se ivi zorile) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zorește, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 sg. să zorească

zori³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zorește, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 să zorească

zori² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zoresc, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 să zorească

zori (a se ivi zorile) vb., ind. prez. 3 sg. zorește, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 sg. zorească

zori (a da zor) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zoresc, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 sg. și pl. zorească

zori Substantivul romînesc zori este explicat prin v.sl. эоріа sau prin bg. эора. Cum se explică însă terminația romînească și accentul ? TDRG pornește de la pluralul bg. эори, dar acesta e accentuat pe finală. Se pune apoi problema genului : TDRG consideră ca normală forma feminină și nerecomandabilă pe „cea masculină ; dicționarele recente recomandă forma masculină. Toate acestea trădează o origine ceva mai complicată, Scriban e mai aproape de adevăr cînd trimite la expresia bulgară, v zorĭ, numai că aceasta este în realitate в эорй ”în zori„. Cred că soluția este următoarea : trebuie să pornim de la genitivul plural, mult folosit în vechea slavă (эорь) din cauza prepozițiilor și a construcției unor verbe : до эорь ”pînă în zori„ , прѣжде эорь ”înainte de zori„ , от эорь ”din zori„ , ждати эорь ”a aștepta zorile". Dacă în romînește s-a introdus ca formă nedeclinabilă, zori, aceasta a a putut fi treptat introdusă în sintaxa noastră la celelalte cazuri, i s-au putut fabrica formele articulate, și aici a fost nevoie să se aleagă un gen, asupra căruia diversele regiuni ale țării (poate în expresii diferite) nu au căzut încă de acord în întregime.

a se zori în BL, XIV, p. 113, am discutat expresia a se zori de ziuă, și am arătat că, după părerea mea, este primitivă, formată de la zori de ziuă, pe cînd a se zări de ziua se datorează unei etimologii populare, dealtfel nu prea reușite. Observ că mi-a scăpat o notă a acad. Iorgu Iordan, BPh., VII-VIII, p. 276, care, referindu-se la Bogrea, Omagiu Bianu,. 53, și la Zs. f. rom. Phil., L, p. 121, crede că a se zări de ziuă a devenit a se zori sub influența substantivului zori. Această ipoteză nu e deloc verosimilă. În primul rînd, a se zări de ziuă are nevoie de justificare, căci, dacă analizăm expresia cu atenție, constatăm că o confuză. În al doilea rînd, a se zări de ziuă pare că se limitează la Muntenia, pe cînd a se zori de ziuă este răspîndit în toată țara (vezi dicționarele, care aduc fiecare alte citate, și articolul meu pomenit mai sus). Cred și eu, ca și acad. Iorgu Iordan, că a avut un amestec a zori (de la zor), dar în sens contrar: cînd a fost împrumutat zor și s-a format derivatul a zori, acesta a putut împinge la diferențierea lui a se zori de ziuă, care a devenit astfel a se zări de ziuă.

ZORIRE s. accelerare, grăbire, iuțire, urgentare. (~ expedierii unei mărfi.)

ZORIRE s. accelerare, grăbire, iuțire, urgentare. (~ expedierii unei mărfi.)

ZORI vb. 1. a (se) grăbi, a (se) iuți, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuți, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei acțiuni.)

ZORI vb. 1. a (se) grăbi, a (se) iuți, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curînda, a (se) sîrgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuți, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei operații.)

zorí, zoresc, v.r. A se ivi zorile; faptul dimineții: „Când o zorit zorile, / Îi cântau clopotele” (Memoria, 2001: 105). – Din zori „lumina de dimineață” (DLRM, MDA).

zori, zoresc, vb. refl. – A se ivi zorile; faptul dimineții: „Când o zorit zorile, / Îi cântau clopotele” (Memoria, 2001: 105). – Din zori „lumina de dimineață” (DLRM, DEX, MDA).