ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a zonifica și rezultatul ei; zonare. [< zonifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ZONIFICÁRE, zonificări, s. f. Zonare. – Din zonă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificắrii; pl. zonificắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZONIFICÁRE s. zonare. (~ unui teritoriu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zonificáre s. f., g.-d. art. zonificării; pl. zonificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ZONIFICÁ vb. I. (ind. prez. 1 sg. zonífic, 3 sg. zonífică) A împărți un teren în zone. [def. DRAE]
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zonificá vb., ind. prez. 1 sg. zonífic, 3 sg. zonífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink