ZÓNA s. f. (În sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin erupții de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului și dispuse pe traiectul unui nerv. ◊ Zona zoster = boală infecțioasă caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centură].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNA s. f. ~ zoster = boală infecțioasă virotică, localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și erupții eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. (< fr. zona)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNA (În expr.) Zona Zoster = boală infecțioasă caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. – Fr. zona (< gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNĂ ~e f. 1) Diviziune a globului pământesc, delimitată de poli, de cercurile polare și de tropice, care are trăsături climaterice proprii. ~ tropicală. 2) Porțiune dintr-un spațiu, caracterizată prin anumite particularități; centură. ~ de frontieră. 3) mat. Parte a unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. [G.-D. zonei] /<fr. zone, lat. zona
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. ♦ Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porțiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ Spațiu de operații militare; (av.) porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNĂ s.f. 1. Porțiune din suprafața uscatului, a vegetației și climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafață delimitată de teren din teritoriul unui oraș, al unei comune. · (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. · Spațiu de operații militare; porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuințări preferențiale. · (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. 3. Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porțiune din suprafața unei sfere între două planuri paralele. 5. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, de cercurile polare și de tropice. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere delimitată pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor împrejurări speciale. 3. Parte din suprafața unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Fr. zone.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zóna zóster s. f. art., g.-d. art. zónei zóster
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÓNĂ s. 1. porțiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitată în spațiu.) 2. loc, regiune, teren, ținut. (Nu cunoaște bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ținut. (Se afla în ~ necunoscute.) 4. regiune, ținut, (înv.) oblastie, olat. (În ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafață, teritoriu. (O ~ aridă.) 7. loc, spațiu. (Erau ~ pline cu apă.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zonă apicală = caliptră, piloriză, scufie. 10. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm. (~ de preocupări.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zóna zóster s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zónă-chéie s.f. Zonă foarte importantă ◊ „Zone-cheie în dramaturgie.” Cont. 23 III 73 p. 4. ◊ „Detectoarele, amplasate în zone-cheie, furnizează date care sunt prelucrate de un calculator electronic, programat să dea alarma de fiecare dată când poluarea atinge niveluri periculos de ridicate.” Sc. 23 V 74 p. 3 (din zonă + cheie)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zónă-tampón s.f. ◊ „[...] la câteva ore după semnarea documentelor finale ale acordului de dezangajare dintre Siria și Israel, în zona înălțimilor Golan, unitățile de observatori ai O.N.U. au încercat să ocupe, miercuri, zona-tampon dintre armatele siriană și israeliană.” Sc. 6 VI 74 p. 6. ◊ „[...] a continuat acțiunea de amplasare a unităților libaneze în zonele-tampon care separă părțile implicate în conflict.” I.B. 23 IV 84 p. 8 (din zonă + tampon)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
batial, zonă∼ (ă),(engl.= bathyal zone) domeniu marin sau oceanic corespunzător taluzului sau povâr-nișului continental, la adâncimi cuprinse aproximativ între 200 și 2 000 m; adesea, domeniul b. este locul declanșării curenților de turbiditate și al instalării unor canioane submerse.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cimentare, zonă de ~, (engl. = cimentation, ~ zone) → alterare.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink