zolire sf [At: AGÂRBICEANU, A. 206 / Pl: ~ri / E: zoli] 1 (Reg) Curățire a rufelor cu săpun sau cu leșie Si: (reg) zolit¹, zolitură (1). 2 (Trs; fig) Străduință.

zolire s.f. Acțiunea de a (se) zoli și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zoli.

ZOLI, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

zoi^2[1] v vz zoli

zoli [At: ANON. CAR. / V: (reg) zoi / Pzi: ~lesc, (reg) zol / E: zoale] 1-2 vt (Pop; c. i. rufe) A spăla (prost). 3 vt (Prc) A săpuni. 4 vt (Reg; îf zoi) A murdări. 5 vt (Fig) A mustra¹. 6 vt (Pop; c. i. aluatul, pâinea etc.) A frământa (1). 7 vt (Trs; c. i. mămăligă) A amesteca (9). 8 vr (Reg; d. ființe) A se zbuciuma (2). 9 vr (Fig; Trs) A se strădui. 10 vt (Reg; c. i. oameni) A obosi. 11 vi (Reg; d. sugari) A suge cu putere. 12 vi (Buc) A ploua mărunt.

zoi vb. IV. tr. (reg.) A spăla prost, a murdări cu zoi; a zoli. • prez.ind. -iesc. /de la zoaie.

zoli vb. IV. 1 tr. (compl. indică rufe, haine etc.) A spăla (prost) cu leșie sau săpun. Mama Catinca, spălătoreasă, își zolește albiturile în balie (TEOD.). 2 tr. (pop.; compl. indică aluaturi) A frămînta. 3 refl. Fig. (reg.) A se strădui. Avea să se zolească cu oamenii care nu mai ieșeau la lucru, să-și vadă odată tumul bisericii celei nouă isprăvit (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /<ucr. золити; cf.bg. золя <зола.

ZOLIT² adj. p. ZOLI². 1 Frecat: fasole ~ă VIC.¶ 2 Făcut în grabă.

ZOLI, zolesc, vb. IV. Tranz. A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. zolja.

ZOLI¹, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A spăla (rufe, lînă). Apoi le freacă sau le zolește ca să se spele, și cum a zolit una, o clătește. PAMFILE, I. C. 371. Zoli pînă cătră sară toate cămeșile ce avea în două leșii. ȘEZ. I 59. Intranz. Într-o zi îi dă un caier de lînă neagră să-l spele pînă l-o albi. Și pe cînd zolea la fîntînă și plîngea biata nevastă... iacă vine un moșneag, c-o barbă albă pînă la brîu. VLAHUȚĂ, O. A. 411.

ZOLI², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

ZOLI¹, zolesc, vb. IV. Tranz. A spăla rufele. – Comp. bg. zolja, ucr. zolyty.

ZOLI², zolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta (pîinea). 2. Refl. A se trudi, a se osteni. – Din zoală.

A ZOLI ~esc tranz. 1) (rufe) A spăla cu leșie. 2) (rufe, vase) A spăla frecând tare. /cf. ucr. zolyty, bulg. zolja

ZOLI, zolesc, vb. IV. Tranz. 2. (Rufe) A spăla cu leșie. 3. (Rufe, vase) A spăla frecând tare. (cf. ucr. zolyty, bulg. zolja)

zolì v. Mold. 1. a spăla rufele cu leșie și săpun; 2. fig. a mustra: l’a zolit bine. [Rus. ZOLITI, a fierbe în leșie].

1) zolésc v. tr. (rut. zoliti, bg. zolĭy, spăl cu leșie, d. germ. soole, apă sărată, slatină. V. zoală, zoaĭe). Mold. Spăl cu leșie rufele pentru ca, pe urmă, să le limpezesc. Munt. Mold. Spăl rufele prost. V. zorcăĭ.

2) zolésc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoală 2). Trans. Frămînt. V. refl. Mă frămînt, mă zbucĭum, mă sforțez: se zolea să-ĭ aducă mîncare. (Agrb. Înt. 132).

zoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 să zolească

zoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 sg. și pl. zolească

ZOLI², zolesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. (Cu complementul pîinea) A frămînta, a zolga. 2. A osteni, a obosi pe cineva [muncindu-l, făcîndu-l să alerge] (din zoală) [def. și DLRLC]

ZOLI vb. v. frământa, plămădi, spăla.

zoli vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI. SPĂLA.

zolí, zolesc, v.t. (reg.) 1. A spăla rufe, după ce au fost săpunite (cu leșie): „O femeie harnică, cum sunt femeile pe la noi prin sat, a zolit cămăși marți sara și nu era bine” (Bilțiu, 1999: 109). 2. A munci din greu. – Din ucr. zolyty (Scriban, DLRM).

zoli, zolesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A spăla rufe, după ce au fost săpunite (cu leșie): „O femeie harnică, cum sunt femeile pe la noi prin sat, a zolit cămăși marți sara și nu era bine” (Bilțiu, 1999: 109; Săpânța). 2. A munci din greu. – Din ucr. zolyty (Scriban; Candrea, cf. DER; DLRM, DEX).