gingirlíŭ, -íe adj. (din maĭ vechĭu zingirliŭ și zengherliŭ, turc. zinğirli, cu lanț, d. zinğir, pers. zenğir, lanț. V. singir). Galben gingirliŭ (pînă pe la 1860), galben turcesc în valoare de doĭ leĭ, numit așa după „lanțu” saŭ cununa de arabescurĭ pe care o avea desemnată pe amîndoŭă fețele. Cafea gingirlie, cafea bine feartă [!] cu caĭmacu redus numaĭ la o spumă „ca un lanț” în prejuru [!] suprafețeĭ. V. direclie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZINGIRLÍU (‹ tc.) s. m. Monedă turcească care a circulat și în Țările Române, în sec. 18-19.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink