14 definiții pentru zinca, zincat   conjugări / declinări

ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. [< fr. zincate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. (din fr. zincate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁT, -Ă, zincați, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tablă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zincát s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZINCÁ ~chéz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /<fr. zinquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zincá vb., ind. prez. 1 sg. zinchéz, 3 sg. și pl. zincheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink