opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

ZIGZAGAT, -Ă, zigzagați, -te, adj. în formă de zigzag. – Zigzag + suf. -at.

zigzagat, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 306 / V: ~acat / Pl: ~ați, ~e / E: zigzaga] Care este în formă de zigzag.

zigzagat, -ă adj. Care este în formă de zigzag. Zări, în perete, o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger (CĂL.). • pl. -ți, -te. /v. zigzaga, după fr. zigzagué.

ZIGZAGAT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. – Zigzag + suf. -at.

ZIGZAGAT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. Aprinse o luminare și zări în perete o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger. CĂLINESCU, E. O. II 141. Variantă: zigzacat, -ă (C. PETRESCU, C. V. 306) adj.

ZIGZAGAT, -Ă, zigzagați, -te, adj. În formă de zigzag. – Din zigzag + suf. -at (după fr. zigzagué).

ZIGZAGAT, -Ă adj. În formă de zigzag. [< zigzag, după fr. zigzagué].

ZIGZAGAT ~tă (~ți, ~te) Care are formă de zigzag. /zigag + suf. ~at

zigzacat, ~ă a vz zigzagat

zigzaga vi [At: BRĂESCU, O. A. I, 312 / Pzi: ~aghez / E: fr zigzaguer] (Liv) A merge dintr-o parte în alta descriind un zigzag (1).

zigzaga vb. I. intr. A merge dintr-o parte în alta; a se deplasa descriind un zigzag. Zigzagînd..., soldatul Anton urca din greu panta (BRĂ.). • prez.ind. -ghez. /<fr. zigzaguer.

ZIGZACAT, -Ă, zigzacați, -te, adj. v. zigzagat.

ZIGZAGA, zigzaghez, vb. I. intr. A face zigzaguri; (fam.) a merge pe două cărări. (din fr. zigzaguer) [morf. DOOM]

Ortografice DOOM

zigzagat adj. m., pl. zigzagați; f. zigzagată, pl. zigzagate

zigzagat adj. m., pl. zigzagați; f. zigzagată, pl. zigzagate

zigzagat adj. m., pl. zigzagați; f. sg. zigzagată, pl. zigzagate

zigzaga vb. ind. prez. 3 sg. zigzaghează

Sinonime

ZIGZAGAT adj. frânt. (Linie ~.)

ZIGZAGAT adj. frînt. (Linie ~.)

Intrare: zigzagat
zigzagat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zigzagat
  • zigzagatul
  • zigzagatu‑
  • zigzagată
  • zigzagata
plural
  • zigzagați
  • zigzagații
  • zigzagate
  • zigzagatele
genitiv-dativ singular
  • zigzagat
  • zigzagatului
  • zigzagate
  • zigzagatei
plural
  • zigzagați
  • zigzagaților
  • zigzagate
  • zigzagatelor
vocativ singular — —
plural — —
zigzacat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zigzacat
  • zigzacatul
  • zigzacatu‑
  • zigzacată
  • zigzacata
plural
  • zigzacați
  • zigzacații
  • zigzacate
  • zigzacatele
genitiv-dativ singular
  • zigzacat
  • zigzacatului
  • zigzacate
  • zigzacatei
plural
  • zigzacați
  • zigzacaților
  • zigzacate
  • zigzacatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zigzaga
verb (V205)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zigzaga
  • zigzagare
  • zigzagat
  • zigzagatu‑
  • zigzagând
  • zigzagându‑
 singular plural
  • zigzaghează
  • zigzagați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zigzaghez
 (să)
  • zigzaghez
  • zigzagam
  • zigzagai
  • zigzagasem
a II-a (tu)
  • zigzaghezi
 (să)
  • zigzaghezi
  • zigzagai
  • zigzagași
  • zigzagaseși
a III-a (el, ea)
  • zigzaghează
 (să)
  • zigzagheze
  • zigzaga
  • zigzagă
  • zigzagase
plural I (noi)
  • zigzagăm
 (să)
  • zigzagăm
  • zigzagam
  • zigzagarăm
  • zigzagaserăm
  • zigzagasem
a II-a (voi)
  • zigzagați
 (să)
  • zigzagați
  • zigzagați
  • zigzagarăți
  • zigzagaserăți
  • zigzagaseți
a III-a (ei, ele)
  • zigzaghează
 (să)
  • zigzagheze
  • zigzagau
  • zigzagară
  • zigzagaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zigzagat, zigzagatăadjectiv

  • 1. În formă de zigzag. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: frânt
    • format_quote Aprinse o lumînare și zări în perete o crăpătură lungă și zigzagată ca un fulger. CĂLINESCU, E. O. II 141. DLRLC
etimologie:

zigzaga, zigzaghezverb

  • 1. A face zigzaguri. MDN '00
    • 1.1. familiar A merge pe două cărări. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.