ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit. – V. zguli.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGULÍT, -Ă, zgulíți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGULÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zgulít, zgulítă, adj. (reg.) sărac, trist, umilit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strânge ghem, a se ghemui. – Comp. sb. sguriti se.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGULÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGULÍ, zgulésc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strânge ghem, a se ghemui, a se stârci. (etim. neclară) [def. și DLRLC]
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink