ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit. – V. zguli.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGULÍT, -Ă, zgulíți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit.
Sursa: DLRLC
(1955-1957)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGULÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zgulít, zgulítă, adj. (reg.) sărac, trist, umilit.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGULÍ, zgulesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strânge ghem, a se ghemui. – Comp. sb. sguriti se.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGULÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGULÍ, zgulésc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strânge ghem, a se ghemui, a se stârci. (etim. neclară) [def. și DLRLC]
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink