ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGUDUITÚRĂ ~i f. 1) Zguduire puternică, nerepetată; zdruncinătură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zdruncinătură. [Sil. -du-i-] /a (se) zgudui + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare. – Din zgudui + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGUDUITÚRĂ, zguduitúri, s.f. 1. ~ 2. ~; zguduire sufletească.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGUDUITÚRĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 4. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zguduitúră s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink