ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui; cutremurare, zdruncinare.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. ~; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (Fig.) Înfiorare, cutremurare, zguduitură (2).
Sursa: DLRLC
(1955-1957)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGUDUÍRE s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 3. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.) 4. hâțânare, scuturare, zgâlțâire. (~ cuiva.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ZGUDUÍ zgúdui tranz. A face să se zguduie; a zdruncina. 2) fig. (convingeri, concepții etc.) A clătina din temelii; a zdruncina. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ZGUDUÍ mă zgúdui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate în vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelării drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emoții puternice; a se tulbura. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina. ♦ Tranz. Fig. A agita cu violență; a răscoli, a frământa. ♦ Tranz. Fig. A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zguduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá; conj. prez. 3 să zgúduie
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGUDUÍ vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. v. tremura. (Se ~ pereții.) 3. v. hâțâi. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 4. a zgâlțâi, (pop.) a zgâlțâna. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, (înv. și pop.) a se spăimânta. (Se ~ la auzul acestei vești.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGUDUÍ vb. v. clătina.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zguduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgúdui, 3 sg. zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a zgudui anatomia cuiva expr. (er.) a(-și) epuiza partenerul de sex, a iubi intens.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a zgudui lapții cuiva expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink