ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÉUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. (< fr. zeugma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÉUGMĂ s.f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zéugmă s. f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink