ZEN s.n. Sectă budistă din Japonia care se bazează pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnică specială de meditație filozofică, menită să stimuleze concentrarea gândirii. (din fr. zen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

zen s. n. Doctrină religioasă autonomă hindusă, bazată pe budism, care pune accentul pe contemplația mistică și dezvoltă credința în iluminarea interioară instantanee. A fost elaborată în India de călugărul hindus Badkidharma în sec. 6 d. Hr. și a pătruns și în Japonia în sec. 16-17, unde astăzi este foarte răspândită mai ales ca doctrină filozofică profană. – Din fr. zen.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zen s. invar. (tox.) LSD-25.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink