35 de definiții pentru zeghe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zeche s. f.] – Et. nec.

zeghe sf [At: LB / V: zeghie, (îrg) zeche, zechie, zechi, zechie, zeiche, zeichi, zeichie[1], zeighie, seche sf / Pl: zeghi / E: nct] (Pop) 1 Haină țărănească, de obicei, lungă și largă, făcută dintr-o țesătură (de lână) groasă (și ornamentată cu găitane), care se poartă, mai ales, în regiunile de munte Si: bundă (1), dulamă (3), suman, (reg) contăș (3), ghebă, laibăr, lăibărasc, recăl, țundră (1). 2 Haină (lungă) (fără mâneci) făcută din piele de oaie și purtată de ciobani Si: cojoc (1), șubă. 3 Țesătură (groasă) de casă, făcută din fire de lână, care se întrebuințează, mai ales, la confecționarea hainelor țărănești Si: aba2 (1), pănură (1), (reg) dimie. 4 (Reg) Basma (1). 5 (Pex) Îmbrăcăminte specială pentru deținuți, confecționată dintr-un postav subțire, cu dungi albe și gri (sau maro), late și dispuse vertical, astfel încât cele două culori să alterneze.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă accentuată: zeichie LauraGellner

zeghe s.f. 1 Haină țărănească lungă, cu croială largă, făcută din postav gros (și împodobită cu găitane negre), care se poartă în regiunile muntoase; bundă, suman. Purta o zeghe lungă (VOIC.). ♦ Haină făcută din blană de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2 (țes.) Postav gros (țesut în casă) din care se fac unele haine țărănești; aba, pănură, dimie. 3 Ext. îmbrăcăminte specială pentru deținuți, confecționată dintr-un postav subțire, cu dungi albe și gri (sau maro), late și dispuse vertical, astfel încît cele două culori să alterneze. • pl. zeghi, și (înv., reg.) zeghie, zeche, zechie s.f. /etimol. nec.

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zeche s. f.] – Et. nec.

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă (pînă la gleznă), împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase; ghebă. Cu căciula într-o parte, El pășește plin de fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală. IOSIF, V. 98. Vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267. Un tînăr purtînd zeghea sîrbească ține mîna pe hangerul de la brîu. ODOBESCU, S. I 100. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă, sarică, cojoc. E tîrziu acum. În zeghe, Dorm doinașii din cavale; Cîte-o stea, căzînd de veghe, Spre culcuș își face cale. CERNA, P. 141. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie,- Variantă: zeghie (LESNEA, A. 111) s. f.

ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zeche s. f.]

ZEGHE ~i f. înv. 1) Haină lungă și largă, confecționată din postav sau din piele de oaie (împodobită cu găitan negru), pe care o purtau țăranii. 2) Țesătură groasă de lână (de obicei albă) care se producea în gospodăriile țărănești și din care se confecționau haine; pănură; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.

zeghe f. haină din dimie albă: zeghea e haina muntenilor din stânga Oltului. [Vechiu-rom. zechie = lat. SETULA, păr aspru (medieval SECLA, zeghe)].

zéghe (Munt. Olt.) și zéche (Trans.) f. (lat. sétula, păr aspru [dim. d. sêta, păr gros de animal], mlat. secla, ca zer din serum. D. rom. vine ung. zeke, sas. säcke, surtuc țărănesc. Cp. cu așchie, fachie, ureche, veche). Un fel de dimie. Suman lung sur orĭ alb de ĭarnă. V. chebe, coporan.

ZECHE s. f. v. zeghe.

zeichie[1] sf vz zeghe

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată: zeichie LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zeghe s. f., art. zeghea, g.-d. art. zeghii; pl. zeghi

zeghe s. f., art. zeghea, g.-d. art. zeghii; pl. zeghi

zeghe s. f., art. zeghea, g.-d. art. zeghii; pl. zeghi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZEGHE s. (reg.) ghebă, (Transilv. și Ban.) țundră. (~ purtată de țărani.)

ZEGHE s. v. aba, dimie, pănură.

ZEGHE s. (reg.) ghebă, (Transilv. și Ban.) țundră. (~ purtată de țărani.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zeghe (-ghi), s. f. – Haină lungă, șubă. – Var. zeche. Origine necunoscută. Apare din sec. XVII. Der. din lat. setŭla, de la seta (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 311), sau din lat. decŭla, de la decus „podoabă” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabilă, cf. Tiktin. Mag. zeke (Cihac, II, 540) și săs. säcke provin din rom.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zeghe, zeghi s. f. uniformă de deținut.

Intrare: zeghe
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeghe
  • zeghea
plural
  • zeghi
  • zeghile
genitiv-dativ singular
  • zeghi
  • zeghii
plural
  • zeghi
  • zeghilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeghie
  • zeghia
plural
  • zeghii
  • zeghiile
genitiv-dativ singular
  • zeghii
  • zeghiei
plural
  • zeghii
  • zeghiilor
vocativ singular
plural
zeighie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeichie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeichi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zeiche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeche
  • zechea
plural
  • zechi
  • zechile
genitiv-dativ singular
  • zechi
  • zechii
plural
  • zechi
  • zechilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zechie
  • zechia
plural
  • zechii
  • zechiile
genitiv-dativ singular
  • zechii
  • zechiei
plural
  • zechii
  • zechiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zeghe, zeghisubstantiv feminin

  • 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu căciula într-o parte, El pășește plin de fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală. IOSIF, V. 98. DLRLC
    • format_quote Vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion. CARAGIALE, O. I 267. DLRLC
    • format_quote Un tînăr purtînd zeghea sîrbească ține mîna pe hangerul de la brîu. ODOBESCU, S. I 100. DLRLC
    • 1.1. Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E tîrziu acum. În zeghe, Dorm doinașii din cavale; Cîte-o stea, căzînd de veghe, Spre culcuș își face cale. CERNA, P. 141. DLRLC
  • 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.