ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMISÍRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMISÍRE s. 1. ironizare. 2. batjocorire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zeflemisíre s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZEFLEMISÍ ~ésc tranz. (persoane) A trata cu zeflemele; a lua în râs; a ironiza; a batjocori. /zeflemea + suf. ~isi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMISÍ vb. 1. v. ironiza. 2. v. batjocori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zeflemisí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. zeflemiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink