ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBURDÁLNIC ~că (~ci, ~ce) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zbanghiu; zvăpăiat; vânturat. /a zburda + suf. ~alnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic, neserios. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune. – Din zburda + suf. -al-nic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBURDÁLNIC adj. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBURDÁLNIC adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vânturatic, zvântorat, zvânturatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. sg. zburdálnică, pl. zburdálnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink