2 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit.Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.

zborși1 vr [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sb~ / Pzi: 3 ește / E: z- + borși] (Reg; d. unele alimente, mai ales d. lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă).

zborși2 [At: CIHAC, II, 484 / S și: sb~ / Pzi: esc / E: ns cf zbârli] 1 vr (Reg; d. animale sau păsări) A se zbârli (2). 2 vt (D. oameni; c. i. părul capului) A ciufuli (1). 3 vr (Fam; d. persoane) A se înfuria. 4 vr (Fam; d. persoane) A se răsti1. 5 vr (Fam; d. planuri, proiecte etc.) A se strica.

zborși'1 vb. IV. 1 refl. (fam.; despre oameni) A deveni furios, amenințător; a manifesta agresivitate. Cînd îi pomenea cineva de Ana, se zborșea și fulgera (REBR.). ♦ A țipa, a striga, a se răsti la cineva. Se zborșise la cei care făceau gălăgie (CA. PETR.). ♦ (fam.; despre planuri, proiecte) A se strica. 2 tr. (despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. Curcanul își zborșește penele. 3 tr. (compl. indică părul capului) A ciufuli. • prez.ind. -esc. /cf. zbîrli.

zborși vb. IV. refl. (reg.; despre unele alimente, mai ales despre lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă). • prez.ind. pers. 3 -ește. /z- + borși.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit.Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit.Et. nec. Cf. borși.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borși vb. IV.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna s-a zborșit.

A ZBORȘI ~esc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.

A SE ZBORȘI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORȘI. /Orig. nec.

zboraș[1] sm vz zborș2 corectat(ă)

  1. În original fără accent; am accentuat totuși varianta de față după forma acesteia din definiția principală — LauraGellner

zborș1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: z- + borș] (Reg) Mâncare prost preparată.

zborș2 sm [At: TDRG / V: ~raș, ~riș, ~râș, ~roș, ~ruș / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: pvb zborși1] (Îht) 1 Plevușcă-de-baltă (Gasteroteus platygaster). 2 Pălămidă-de-baltă (Pungitius platygaster). 3 Ghiborț (1) (Acerina cernua). 4 (Îf zborâș și zboroș) Biban (1) (Perca fluviatilis).

zboruș[1] sm vz zborș2 corectat(ă)

  1. În original fără accent; am accentuat totuși varianta de față după forma acesteia din definiția principală — LauraGellner

borși vb. IV. refl. 1 (despre mîncări, fructe etc.) A se acri (ca borșul), a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ A se altera (înăcrindu-se). Ghiveciul de cartofi s-a borșit. ♦ Ext. A se descompune. Aoleu! Zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit (cadavrul) (D. ZAMF.). 2 Fig. (despre oameni) A se supăra; a striga la cineva; a se zborși. 3 Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși (SADOV.). • prez.ind. -esc. /borș + -i.

sborș m. pește mic și foarte spinos numit obișnuit pălămidă de baltă. [Cf. borz: lit. sbârlit].

sborșì v. Mold. 1. a-și sbârli părul: a-și sborși penele depe cap ca o buhă; 2. fig. a se mânia: s’a sborșit țapul AL.; 3. a se răsti. [Derivat dela sborș].

sborșì v. Mold. a se acri: lapte sborșit, cu mai mult zer d’asupra. [Lit. a se acri ca borșul].

borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.

zborș m. (var. din borș, adică „țepos”). Ghiborț. Pălămidă de baltă. – Și zbóriș și zbórîș (Tut. Fc.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zborșesc, 3 sg. se zborșește, imperf. 1 sg. mă zborșeam; conj. prez. 1 sg. să mă zborșesc, 3 să se zborșească; imper. 2 sg. afirm. zborșește-te; ger. zborșindu-mă

zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșește, imperf. 3 sg. se zborșea; conj. prez. 3 să se zborșească; ger. zborșindu-se

zborși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zborșesc, imperf. 3 sg. zborșea; conj. prez. 3 sg. și pl. zborșească; ger. zborșind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBORȘI vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.

zborși vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI.

ZBORȘ s. v. pălămidă-de-baltă.

zborș s. v. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. ~ (în loc de *zbîrși < zbîr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)

ZBORȘ, zborși, s. m. (Mold.) Pește mic de apă dulce și sărată, care are spini laterali și dorsali mobili (între doi și patru) și al cărui abdomen este înzestrat cu plăci osoase care înlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborși – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronunțați; cf. fr. épinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zborși, zborșesc v. r. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti

Intrare: zborși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zborși
  • zborșire
  • zborșit
  • zborșitu‑
  • zborșind
  • zborșindu‑
singular plural
  • zborșește
  • zborșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zborșesc
(să)
  • zborșesc
  • zborșeam
  • zborșii
  • zborșisem
a II-a (tu)
  • zborșești
(să)
  • zborșești
  • zborșeai
  • zborșiși
  • zborșiseși
a III-a (el, ea)
  • zborșește
(să)
  • zborșească
  • zborșea
  • zborși
  • zborșise
plural I (noi)
  • zborșim
(să)
  • zborșim
  • zborșeam
  • zborșirăm
  • zborșiserăm
  • zborșisem
a II-a (voi)
  • zborșiți
(să)
  • zborșiți
  • zborșeați
  • zborșirăți
  • zborșiserăți
  • zborșiseți
a III-a (ei, ele)
  • zborșesc
(să)
  • zborșească
  • zborșeau
  • zborși
  • zborșiseră
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borși
  • borșire
  • borșit
  • borșitu‑
  • borșind
  • borșindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • borșește
(să)
  • borșească
  • borșea
  • borși
  • borșise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • borșesc
(să)
  • borșească
  • borșeau
  • borși
  • borșiseră
Intrare: zborș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbo
  • zborșul
  • zborșu‑
plural
  • zborși
  • zborșii
genitiv-dativ singular
  • zbo
  • zborșului
plural
  • zborși
  • zborșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zboriș
  • zborișul
  • zborișu‑
plural
  • zboriși
  • zborișii
genitiv-dativ singular
  • zboriș
  • zborișului
plural
  • zboriși
  • zborișilor
vocativ singular
plural
zboruș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zboroș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boraș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zborâș
  • zborâșul
  • zborâșu‑
plural
  • zborâși
  • zborâșii
genitiv-dativ singular
  • zborâș
  • zborâșului
plural
  • zborâși
  • zborâșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zboraș
  • zborașul
plural
  • zborași
  • zborașii
genitiv-dativ singular
  • zboraș
  • zborașului
plural
  • zborași
  • zborașilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zborși, zborșescverb

  • 1. regional familiar reflexiv (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. DLRLC
    • format_quote Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. DLRLC
    • format_quote Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, ca o buhă. MARIAN, O. I 89. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mîța se zborșește la cîne. ȘEZ. V 173. DLRLC
    • 2.1. A ciufuli părul unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. DLRLC
  • 3. reflexiv unipersonal (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Smântâna s-a zborșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. figurat familiar A se da peste cap, a se strica. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Planul de excursie s-a zborșit. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Varianta borși se folosește numai pentru sensul (3.). DLRLC
etimologie:

zbo, zborșisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.