opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.

zbihuit, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sbihuit / Pl: ~iți, ~e / E: zbihui] (Mol) 1 Zgâlțâit (1). 2 (D. copii) Zburdalnic (1).

zbihuit, -ă adj. (reg.) 1 Care este scuturat, zgîlțîit. 2 (despre copii) Care este neastîmpărat. • pl. -ți, -te. /v. zbihui.

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Mold.; popular) Scuturat, zgîlțîit, zguduit. Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBIERA, P. 210.

ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgîlțîit. – V. zbihui.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.

zbihui [At: CIHAC, II, 342 / S și: sb~ / Pzi: zbihui și ~esc / E: nct] 1 vt (Îrg) A zgudui (1). 2 vr (Mol) A se zbengui (1).

zbihui vb. IV. (reg.) 1 tr. A scutura, a zgîlțîi (pe cineva). Parcă-l zbihuia dracul (CR.). 2 refl. A se zbengui. prez.ind. – iese. /cf. sl. veche събєгнѫтн „a se zbengui”, ucr. бігати, збігати „a alerga, a fugi”.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; popular) A scutura, a zgîlțîi, a zgudui (pe cineva). (Cu pronunțare regională) Mai ales pe Gerilă, parcă-l zghihuiau toți dracii. CREANGĂ, P. 257.

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgîlțîi (pe cineva).

A SE ZBIHUI mă ~iesc intranz. reg. A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. /Orig. nec.

A ZBIHUI ~iesc tranz. pop. (persoane) A scutura cu putere; a zgudui; a zgâlțâi; a zdruncina. /Orig. nec.

sbihuì v. Mold. V. sghihuì.

sghihuì v. Mold. 1. a scutura (vorbind de epilepsie); 2. a scutura tare: tremura de parcă’l sghihuia dracul CR. [Și sbihui (Stamate): origină necunoscută].

zbíhuĭ, V. zghihuĭ.

Etimologice

ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se juca, sărind și alergînd; a fi neastîmpărat; a zburda; a se zbînțui; a se zbengui. (din zbeg1, cf. zbigui) [def. și NODEX]

Sinonime

ZBIHUI vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

zbihui vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Intrare: zbihuit
zbihuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbihuit
  • zbihuitul
  • zbihuitu‑
  • zbihuită
  • zbihuita
plural
  • zbihuiți
  • zbihuiții
  • zbihuite
  • zbihuitele
genitiv-dativ singular
  • zbihuit
  • zbihuitului
  • zbihuite
  • zbihuitei
plural
  • zbihuiți
  • zbihuiților
  • zbihuite
  • zbihuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zbihui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbihui
  • zbihuire
  • zbihuit
  • zbihuitu‑
  • zbihuind
  • zbihuindu‑
 singular plural
  • zbihuiește
  • zbihuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbihuiesc
 (să)
  • zbihuiesc
  • zbihuiam
  • zbihuii
  • zbihuisem
a II-a (tu)
  • zbihuiești
 (să)
  • zbihuiești
  • zbihuiai
  • zbihuiși
  • zbihuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbihuiește
 (să)
  • zbihuiască
  • zbihuia
  • zbihui
  • zbihuise
plural I (noi)
  • zbihuim
 (să)
  • zbihuim
  • zbihuiam
  • zbihuirăm
  • zbihuiserăm
  • zbihuisem
a II-a (voi)
  • zbihuiți
 (să)
  • zbihuiți
  • zbihuiați
  • zbihuirăți
  • zbihuiserăți
  • zbihuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbihuiesc
 (să)
  • zbihuiască
  • zbihuiau
  • zbihuiră
  • zbihuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbihuit, zbihuităadjectiv

  • 1. regional Zgâlțâit; zguduit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scuturat
    • format_quote Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBLERA, P. 210. DLRLC
etimologie:
  • vezi zbihui DEX '09 DEX '98 DLRM

zbihui, zbihuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.