ZBENGUÍT¹ s. n. Zbenguială; zburdălnicie, hărțuială, hârjoneală. – V. zbengui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBENGUÍT¹ s. n. Zbenguială. – V. zbengui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zbenguít s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBENGUÍT s. v. joacă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zbenguít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ZBENGUÍ mă zbéngui intranz. 1) A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se încăiera în glumă, sărind și țipând; a se hârjoni. /zbeng + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zbenguí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbéngui, 3 sg. și pl. zbénguie, imperf. 3 sg. zbenguiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ZBENGUÍ, zbenguiesc, vb. refl. v. CA¹ adv. ... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. – [DEX '98]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink