ZBANȚ², zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja.

ZBANȚ¹, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.

zbanț³ am [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~i / E: zbânțui] (Reg; d. copii) Neastâmpărat.

zbanț² sn [At: CIHAC, II, 5 / V: (îrg) ~ncă sf (S și: sbancă), (reg) zbranț / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: ucr збант cf zbanț¹] 1 (Îrg) Ventuză. 2 (Reg; îe) A pune ~ul (cuiva) A reduce la tăcere pe cineva. 3 (Îae) A păcăli.

zbanț¹ sn [At: (a. 1802) DOC. EC. 69 / V: (reg) zbânț (S și: sbânț) / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: ns cf zbalț] (Îrg) 1 Verigă sau bantă de fier cu care se leagă, se strâng sau se fixează două piese între ele (la trăsură, la joagăr, la car etc.). 2 Petic (de piele) folosit de cizmari pentru repararea ghetelor. 3 Cheotoare (12) (la cizme sau la ghete).

zbanț¹ s.n. (înv., reg.) 1 Verigă, legătură de fier cu care se strîng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2 Petic la ghete. • pl. -uri. /cf. zbalț.

zbanț² s.n. (reg.) Ventuză. • /cf. ucr. збанок, збаниі.

ZBANȚ¹, zbanțuri, s. n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.

ZBANȚ², zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja.

ZBANȚ¹, zbanțuri, s. n. (Regional) 1. Legătură de fier cu care se strîng laolaltă diferitele piese de la o trăsură, de la un car etc. Caleașca e gata; mai are nevoie numai... de cîteva zbanțuri și de mai multe șuruburi. ALECSANDRI, T. 852. 2. Petic la ghete.

ZBANȚ², zbanțuri, s. n. (Regional) Ventuză (2).

ZBANȚ¹, zbanțuri, s. n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strîng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete.

ZBANȚ², zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2). – Ucr. zban, zbanja.

zbanț n., pl. urĭ (din zbalț). Brățare lată de metal pusă ca să lege o pĭesă stricată (obada la roată ș. a.). Bucată de lemn orĭ de fer cu care se drege o spetează frîntă (la zmeu), un picĭor frînt ș. a.(fr. éclisse). Petic la gheată. Veriga de la jugu joagăruluĭ (Vc.). Zbancă, zbranț, ventuză.

zbancă² sf vz zbanț²

zbânț² sn vz zbanț¹

zbranț sn vz zbanț²

sbanț n. Mold. 1. bantă de fier la leucă: caleașca are nevoie de câteva sbanțuri AL.; 2. petec ce cismarul pune la ghete; 3. veriga de fier dela jugul joagărului (se aude în Vâlcea): sbanțurile joagărului; a pune sbanțul, a face să tacă, a păcăli pe cineva. [V. bantă (cu s protetic)].

zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbanțuri

zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbanțuri

zbanț (verigă, petic la ghete, ventuză) s. n., pl. zbanțuri

zbanț

zbânț (reg.) s. n., pl. zbânțuri

ZBANȚ² s. n. ~. (din sl. banci, pl. de la banc)

ZBANȚ¹, zbanțuri, s. n. (Var.) Zbalț, ~. (cf. zbalț)

ZBANȚ s. v. ventuză.

zbanț s. v. VENTUZĂ.