ZBÂNȚUÍT1 s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍT1 s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zbânțuít (pop.) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍT adj. v. zburdalnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍT s. v. joacă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zbânțuít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ZBÂNȚUÍ mă zbânțui intranz. A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbengui. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zb'ânțui, 2 sg. te zb'ânțui, 3 se zb'ânțuie, imperf. 3 sg. se zb'ânțuiá; conj. prez. 3 să se zb'ânțuie
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂNȚUÍ vb. v. zburda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se zbânțui ≠ a se liniști
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zbânțuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbânțui, 3 sg. și pl. zbânțuie, imperf. 3 sg. zbânțuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink