ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĩnikŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAVÍSTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival înv. 1) Care manifestă zavistie; pizmaș; invidios. 2) Care acționează cu zavistie; care face intrigi. /<sl. zavistinicu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Slav (v. sl. zavistĩnikŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAVÍSTNIC adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAVÍSTNIC adj., s. v. intrigant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zavístnic adj. m. (sil. mf.-vist-), pl. zavístnici; f. sg. zavístnică, pl. zavístnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink