zasc sn [At: LB / V: zațc / Pl: ~uri / E: mg ászok] 1 (Înv) Stelaj. 2 (Reg) Fiecare dintre bucățile de lemn pe care se pun butoaiele în pivniță, ca să nu le putrezească fundul sau să nu se clatine Si: (pop) căpătâi (18), podval². 3 (Reg) Bârnă pe care se sprijină podeaua unei case.

zasc s.n. (reg.) Fiecare dintre bucățile de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță. • pl. -uri. I<magh. ászok.

ZASC (pl. -curi) sn. Fie-care din căpătîiele de lemne pe care se așază buțile în pivniță, podval: pe ~urile așezate pe pămînt și destinate mai de mult pentru buțile cu vin, abia dacă se mai pune astăzi cîte o cadă cu varză (PĂC.).

ZASC, zascuri, s. n. Fiecare dintre căpătîiele de lemn, pe care se așază buțile în pivniță; podval.

zasc n. lemne pe care s’așează buțile cu vin. [Origină necunoscută].

zasc n., pl. urĭ (ung. ászok). Trans. Bucată de lemn care se pune supt un butoĭ ca să nu-ĭ putrezească fundu orĭ ca să nu se clatine. (Se numește și căpătîĭ, chezaș și podval).

zațc sn vz zasc

zasc (-curi), s. n. – Pană, ic, șină. Mag. ászok (Cihac, II, 539). În Trans.

ZASC, zascuri, s. n. (Trans.) Fiecare din căpătîiele de lemn pe care se așază buțile în pivniță; podval. (din magh. ászok) [def. și DLRLC]