zarba sf vz zarpa

‡ZARBA 👉 ZARPA.

zarbá, V. zarpa.

ZARVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.

zarbah sm vz zarpa

zarbă sf vz zarvă

zarfă² sf vz zarvă

zarpa sf [At: (a. 1579) HEM, 65 / V: ~rba, ~rbah, ~h, zărba, zerban, zerbap / Pl: ~le / E: tc zerbaf] 1 (Îvp) Brocart. 2 (Pex) Haină confecționată din zarpa (1).

zarpah sn vz zarpa

zarvă sf [At: VARLAAM, C. 432 / V: (Înv) ~rbă, ~rfă², zearvă / Pl: ~ve, (rar) zărvi / E: ns cf ucr зарва „ruptură”, зарватисия „a se rupe; a începe gâlceava”] 1 (Îvp) Zgomot (8). 2 Mișcare intensă în toate direcțiile efectuată de oameni, de vehicule etc. Si: agitație (1), frământare (9), vâlvă, (reg) zavăt (2), zarvură (2). 3 Schimb de cuvinte (aspre) între două sau mai multe persoane Si: ceartă (1), discuție (5), (pop) gâlceavă (2), scandal, sfadă, vorbă.

zărba sf vz zarpa

zearvă sf vz zarvă

zerban sn vz zarpa

zerbap sn vz zarpa

zarpa s.f. (înv., pop.) Stofa scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; ext. haină confecționată din această stofa. Se îmbrăca numai în zarpale și haine scumpe (DOC.). • pl. -ale. /tc. zerbaf.

zarvă s.f. 1 Gălăgie, larmă, hărmălaie, tărăboi; ext. mișcare, agitație, tulburare, frămîntare. Era la ceasul cinci zarvă mare (M. I. CAR.). 2 Ceartă, scandal, gîlceavă. Mai bine orice sărăcie, decît necontenită zarvă și sfadă (REBR.). • /<ucr. зареа.

‡ZARPA (pl. -pale), ZARBA (pl. -bale) sf. ⛓ = BROCARD: bogatul de carele zice la Evanghelie carele se îmbrăca în caftane și în zarpale (PRV.-MB.); Fie ’n zarpale de aur, Nu este decît un taur (PANN) [tc. zerbaf].

ZARVĂ (pl. -ve) sf. 1 Ceartă, gîlceavă, sfadă, price; turburare: după multă ~ și gîlceavă, nemică bun n’au isprăvit (GR.-UR.); Nicolai-Vodă rămase în mare grijă să nu se rădice Moldovenii asupra lui să facă ~ (MUST.); din toată nunta nu se alese decît o ~ și o ceartă (ISP.) ¶ 2 Gălăgie, sgomot, larmă, huet: se încinsese un chef și o ~, de se auzea bubuind crîșma cine știe de unde (SAD.); numai cît veniși în casa aceasta, apoi faci atîta strigare și ~ (ȚICH.) [comp. rut.# zarva].

ZARVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.

ZARPA, zarpale, s. f. (Învechit și popular) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint (v. brocart); p. ext. îmbrăcăminte de brocart. Fie-n zarpale de aur, Nu este decît un taur. PANN, P. V. III 39. Hainele îi sfîșia, Zarpalele îi rupea. TEODORESCU, P. P. 508.

ZARVĂ s. f. 1. Zgomot, gălăgie; p. ext. frămîntare, mișcare, agitație. Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52. În toate părțile – e mișcare, zarvă – freamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. AL. I 154. 2. Ceartă, gîlceavă. Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, popa, v. 14. Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7.

ZARPA, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Tc. zerbaf.

ZARVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot; p. ext. mișcare, agitație, tulburare. 2. Ceartă, gîlceavă. – Comp. ucr. zarva.

ZARVĂ ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie. 2) Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva

zarpà f. brocat și haină de brocat: fie mojicul în zarpale de aur, nu este decât un taur PANN. [Vechiu-rom. zarbà, zerbaf = turc. ZERBAF, stofă țesută cu aur (din ZER, aur, și BAFTÁ, țesut)].

zarvă f. larmă, tumult. [Origină necunoscută].

zarpá și (maĭ vechĭ) -bá f. (turc. pers. zerbaf, f. zer, aur, și bafte, țesut). Vechĭ. O stofă scumpă de matasă țesută cu aur saŭ cu argint, brocat. Haĭnă din această stofă. Ornamente din această stofă: umbla numaĭ în zarpale.

zárvă f., pl. e (d. zărvuĭesc). Vechĭ. Ceartă, gîlceavă. Azĭ. Tumult, zăhăĭală, agitațiune: mocanu se uluise de atîta zarvă: trenurĭ și ĭar treburĭ, caĭ, tunurĭ, căruțe, corniștĭ care bucĭumaŭ ca arhangheliĭ la judecata din urmă (Sov. 231). – Și zárvură, pl. ĭ (Munt. est).

zarpa (înv., reg.) s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale

zarpa (înv., reg.) s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale, art. zarpalele

zarvă s. f., g.-d. art. zarvei

zarpa s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale

zarvă s. f., g.-d. art. zarvei

zarba (-ale), s. f. – Brocart de aur. – Var. zarpa. Tc. (per.) zerbaf (Șeineanu, II, 387; Tiktin). Sec. XVI, înv.

ZARBA s. f. (Var.) Zarpa. (cf. zarpa)

ZARVĂ s. f. ~ (din sl. zarŭvati < rŭvati = a (se) lupta; cf. slovac. zrvati)

zarvă (-ve), s. f. – 1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati. – Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare.

ZARPA s. v. brocart.

ZARVĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. agitație. 3. v. ceartă.

zarpa s. v. BROCART.

ZARVĂ s. 1. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. agitație, frămîntare, tulburare, vîlvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 3. ceartă, discuție, vorbă, (pop.) gîlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.)

ZARBĂ s. f. v. zarvă.

ZARVĂ s.f. (Mold., Ban.) Ceartă, gîlceavă, discordie. A: După multă zarvă și gîlceavă nemică bun n-au isprăvit. URECHE. Den care prepusuri au întrat între dînșii mari zarve. N. COSTIN. Toată lumea iaste plină de primejdii și de zarve. ALF., 3^v; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-MUSTE. C: Zarve. Rixa. AC, 379. Variante: zarbă (M. COSTIN). Etimologie: cf. ncr. zarva. Vezi și zărvi. Cf. calabalîc, dihonie, hăbrușag, învălușag, p o t c ă, prigoană, vălășag, zavistie, zăhăială; holcă, v r e a v ă.

zárvă, zarve, s.f. Gălăgie, larmă, zgomot: „Le făce multe Marț Sara. Făce multă zarvă în casă” (Bilțiu, 2007: 258). – Cf. ucr. zarva (DLRM, DEX, MDA).