ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZARÁF ~i m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete; cămătar. 3) Casier la o vistierie. /<turc. sarraf
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZARÁF s. (înv.) târgar. (~ul schimba banii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZARÁF s. v. bancher, cămătar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zaráf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zaráf s. m., pl. zaráfi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink