zaplaz sn vz zăplaz

❍ZAPLAZ, ZĂPLAZ (pl. -azuri, ‼ -aze) sn. Mold. Bucov. Uluci: auzi după zaplaz un glas străin ce o chema pe nume (ALECS.); prin îndemnul său, ce mai de pomi s’au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindilă (CRG.); în loc de garduri de nuiele, sînt aici zăplazuri de scînduri neegale (IRG.); deasupra zaplazurilor atîrnau cîte-o jumătate din ramurile arborilor grădinilor (EMIN.).

zaplaz n. Mold. uluci: aceiași pomi crengi întind peste zaplaz EM. [Rut. ZAPLAZ].

zapláz n., pl. urĭ și e (rut. zaplaz. V. plaz). Est. Gard de scîndurĭ. – Pl. m. jĭ (Let. 3, 205 și 215). V. ulucă.

ZĂPLAZ, zăplazuri, s. n. (Pop.) Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

zaplagiu sn vz zăplaz

zaplaj smn vz zăplaz

zaplaț sn vz zăplaz

zăplag sn vz zăplaz

zăplaj smn vz zăplaz

zăplaz sn [At: (a. 1677) IORGA, S.D.V., 91 / V: (rar) ~praz, (pop) zap~, (reg) zaplaț, (îvr) ~aj (Pl: ~uri și ~i sm), zaplagiu, zaplaj smn / Pl: ~uri, (rar) ~e, (îvr) ~i sm / E: vsl *за-плаз cf plaz] 1 (Pop) Gard (de scânduri, de ulucă) Si: ulucă. 2 (Pex) Îngrăditură. 3 (Buc) Pârleaz (1). 4 (Trs) Perete la coliba ciobanului. 5 (Reg) Tavan al unei pivnițe.

zăpraz sm vz zăplaz

zăplaz s.n. (pop.) Gard (de scînduri, de nuiele, de uluci); ext. îngrăditură. Peste zaplazul înalt, se vedea ușa odăii deschisă (CAR.). • pl. -uri. și (pop.) zaplaz s.n. /<sl. veche *заплазъ.

ZĂPLAZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scânduri, de ulucă); ulucă. – Et. nec.

ZĂPLAZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scînduri, de uluci). Deodată straja se-nfioară: O umbră lunecă furiș Lîngă zăplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35. Un cucoș sări pe zăplazul de scînduri, bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz, S-a pus, înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz, COȘBUC, P. I 102. Ce mai de pomi s-au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindrilă. CREANGĂ, A. 2. – Pl. și: zăplaze (DELAVRANCEA, la TDRG). – Variantă: zaplaz (ANGHEL-IOSIF, C. L. 78, CARAGIALE, O. I 334, EMINESCU, O. I 112) s. n.

ZĂPLAZ, zăplazuri, s. n. Gard (de scînduri, de uluci). [Var.: zaplaz s. n.]

ZĂPLAZ ~uri n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină. /Orig. nec.

zaplaz, -zuri.

zăplaz (pop.) (desp. ză-plaz) s. n., pl. zăplazuri

zăplaz (pop.) (ză-plaz) s. n., pl. zăplazuri

zăplaz s. n. (sil. -plaz), pl. zăplazuri

ZAPLAZ s. m. (Var., Mold.) Zăplaz. (din ucr. zaplaz) [și DLRLC]

zăplaz (-zuri), s. n. – Gard, ulucă, îngrăditură. – Var. zaplaz. Rut. zaplaz (Scriban), cf. plaz. În Mold.

ZĂPLAZ s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.

zăplaz s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ.

zăpláz, s.n. v. zăplad.