ZAMBOL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. zimbil.

zambol sn vz zimbil

zambol s.n. (înv., reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. • pl. -oale. /cf. zimbil.

ZAMBOL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – Cf. zimbil.

ZAMBOL, zamboale, s. n. Coș, zimbil. Descarcă la zamboale Și-ncarcă la stamboale. ALECSANDRI, P. P. 116.

ZAMBOL, zamboale, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz; zimbil. – V. zimbil.

zambol n. V. zimbil: descarcă la zamboale POP.

zamból, V. zimbil.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. (Înv. și reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. [Pl. și: zimbile] – Din tc. zembili.

zambil sm vz zimbil

zămbil sn vz zimbil

zâmbil² sn vz zimbil

zembil sn vz zimbil

zimbil sn [At: (a. 1805) GRECU, P. 414 / Pl: ~uri, ~e / V: (îrg) zâm~, zambol^[1], (înv) ~mpil^[2], zam~, zăm~, (reg) zem~ / E: tc zembili] (Îrg) Coș împletit din papură sau din rogoz. corectat(ă)

zimpil sn vz zimbil

zimbil s.n. (înv., reg.) Coș împletit din papură sau din rogoz. Înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură (SADOV.). • pl. -uri, -e. /<tc. zembil.

ZIMBIL, ZÎMBlL (pl. -iluri) sn. Coș de papură: La cești și fil(i)gene întîiu tîrgui Și ’ntr’un zimbil mare... le-a pus (PANN); era s’aducă peșcheș 40 de căpățîni de zăhar și 50 de ocă de cafea Martinica în zimbiluri (ALECS.) [tc. zimbil].

ZÎMBIL 👉 ZIMBIL.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. – Din tc. zembili.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz; zambol. Înclinînd plasa, pescarul o deșerta într-un zimbil de papură bine potrivit în stîngă lui. SADOVEANU, A. L. 143. Un zimbil mare... Umplîndu-l grămadă cu vîrf pînă sus, Chemă să i-l ducă un hamal la han. PANN, P. V. III 78. – Variantă: zîmbil (STĂNOIU, C. I. 109, ALECSANDRI, T. 1356) s. n.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. [Var.: zîmbil s. n.] – Tc. zembil.

ZIMBIL ~uri n. Coș împletit din papură sau din rogoz. /<turc. zembil

zimbil n. coșniță de băcan: cafè martinică în zimbiluri AL. [Turc. ZEMBIL, coș de papură].

zembíl, V. zimbil.

zimbíl și zembíl n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] zenbil, pop. zembil, ngr. zembili, alb. zimbile, sîrb. zembíl, bg. zimbil). Sud. Coșniță de papură de adus lucrurĭ din tîrg. – Într’o P. P. zamból, pl. oale, în rimă cu stamboale.

zambol s. n., pl. zamboale

!zimbil (înv., reg.) s. n., pl. zimbiluri

zimbil (înv., reg.) s. n., pl. zimbiluri / zimbile

zimbil s. n., pl. zimbiluri

ZAMBIL, zambiluri, s. n. (Var.) Zimbil. (cf. zîmbil)

zimbil (zimbiluri), s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZIMBIL, zimbiluri, s. n. – 1. Coș împletit. – 2. (Arg.) Pălărie de paie. – Var. zambil, zembil, zîmbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Șeineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

ZÎMBIL, zîmbiluri, s. n. (Var.) Zimbil. (din tc. zembil; cf. ngr. zembíli, bg. zimbil) [și DLRLC]

ZIMBIL s.n. (Mold.) Coș de papură, coșniță. Și au cumpărat de cele mai minunate poame și cele mai mirositoare flori și rodii, care toate le ține <în> zimbilul lui hamalul. H 1779¹, 47^r. Ie-ți zimberul tău și vino după mine! H 1779¹, 47^r. Hamalul le-au pus în zîmber și au mersu după tînăra femeie. H 1779¹, 47^r. Variante: zimber (H 1779¹, 47^{r). Etimologie: tc. zembil. Cf. c o r f ă, c o ș c i u g (1).