ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAIFLÂC ~uri n. înv. Stare de ușoară indispoziție. [Sil. za-i-] /<turc. zayiflik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAIFLẤC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zaifl'âc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaíflâcuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAIFLÂC s. v. indispoziție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zaiflâc s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink