zaharit, ~ă a vz zăhărit

zaharit, -ă adj. v. zăhărit.

ZAHARIT, -Ă, adj. v. zăhărit.

zahări v vz zăhări

zăhărât, ~ă a vz zăhărit

zăhări [At: POLIZU / V: zah~ / Pzi: ~resc / E: zahăr] 1 vt (îrg) A zaharisi (2). 2 vr (Rar; d. dulcețuri, miere etc.) A se zaharisi (4).

zăhărit, ~ă a [At: BUZNEA, P. V. 47/10 / V: ~rât, zahar~ / Pl: ~iți, ~e / E: zăhări] (Mol) 1-3 Zaharat² (1, 2, 4). 4 Zaharisit (1). 5 (D. fructe) Glasat (1).

zăhări vb. IV. tr. (pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. • prez.ind. -esc. /zahăr + -i.

zăhărit, -ă adj. (pop.) 1 Care este îndulcit cu zahăr. 2 (despre dulceață, miere etc.) Care este zaharisit. 3 (despre fructe) Care este glasat. • pl. ți, – te. și zaharit, -ă adj. /v. zăhări.

ZAHARISI (-isesc), ❍ZĂHĂRI (-ăresc) I. vb. tr. 1 A acoperi cu un start de zahăr, a fierbe în zahăr (fructe): Cu zahăr îi zăhărea, În cuptioriu că mi-l punea Și el mîndru se cocea (MAR.) ¶ 2 Fig. A îndulci: e cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). II. vb. refl. 1 A se cristaliza (vorb. de dulceață, de licheururi, etc.): îmi găsise pricină, de la te mieri ce, de la un rod-de-zahăr care se zăhărise (GN.); vutca... să se îndulcească cu zahar fierbinte, ca să nu se zăhărească (DRĂGH.) ¶ 2 Fig. familiar A se ramoli [ngr. viit. ζαχαρόσω < ζαχαρόνω].

ZĂHĂRI 👉 ZAHARISI.

ZĂHĂRI, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A presăra, a îndulci cu zahăr. A făcut un colăcel, Rumenei și-mpleticel... Cu miere mi-l ungea, Cu zahar îl zăhărea. TEODORESCU, P. P. 153.

ZĂHĂRIT, -Ă, zăhăriți, -te, adj. 1. (Rar) Îndulcit cu zahăr. Gîndește-te la dulcea fericire... ea să-ți aducă dimineața cafeaua cu lapte, fierbinte, zăhărită, cu chifle proaspete. ALECSANDRI, T. 1208. 2. (Atestat în forma zaharit) Zaharisit, glasat. În dulap se aflau pregătite ca întotdeauna: sticla neatinsă de Porto, cutia de biscuiți și coșul de castane zaharite. C. PETRESCU, C. V. 266.- Variantă: zaharit, -ă adj.

ZĂHĂRI, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

ZĂHĂRIT, -Ă, zăhăriți, -te, adj. (Înv.) 1. Îndulcit cu zahăr. 2. Zaharisit. 3. Glasat. [Var.: zaharit, -ă adj.] – V. zăhări.

zaharisésc (vest) și zăhărésc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar saŭ ngr. zahariázo, mă cristalizez, zaharóno, zaharisesc). Ferb în zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceața stricată). Fig. Mă ramolesc: un zaharisit! V. izmenesc.

zăhărésc, V. zaharisesc.

zăhări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, 3 sg. zăhărește, imperf. 1 zăhăream; conj. prez. 1 sg. să zăhăresc, 3 să zăhărească

zăhări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, imperf. 3 sg. zăhărea conj. prez. 3 să zăhărească

zăhări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, imperf. 3 sg. zăhărea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăhărească

zaharisi Verbul e consideraț de dicționarele noastre ca e provenind din gr. ζαχαρώνω (aor. ζαχάρωσα). Dar am aștepta în cazul acesta *zaharosi. Scriban, ca și în alte rînduri, aglomerează ipotezele : zaharisi ar îi derivat romînesc de la zahăr (deși același autor inserează în dicționar și pe zăhări, care prezintă tipul romînesc de derivare), sau gr. ζαχαριάζω, ζαχαρώνω. Mai probabilă mi se pare altă explicație. Verbele romanice împrumutate în grecește au terminația de aorist -άρισα, unde -αρ- este sufixul infinitivului în italienește. Cu aceste verbe a fost asimilat în romînește zaharisi, din cauză că, întîmplător, înainte de -isi se găsea aici un -ar-, care face parte din rădăcina grecească.

ZĂHĂRIT adj. v. glasat, zaharisit.

zăhărit adj. v. GLASAT. ZAHARISIT.