ZAHAREA s. f. v. zaherea.

zaharea sf vz zaherea

zaharea s.f. v. zaherea.

ZAHAREA, s. f. v. zaherea.

ZAHAREA, zăhărele, s. f. (Turcism învechit; și în formele zahara, zaherea) Hrană, merinde, provizii (pentru armată). Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66. Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34. S-a făcut obiceiu... ase da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. ♦ (Regional) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. Eu vă dau... zahara de mîncare. I. CR. XI 51. – Variante: zaherea, zahara s. f.

ZAHAREA, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (Reg.) Tain pentru vite preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaherea s. f.] – Tc. zahire.

zahareà f. V. zaherea.

ZAHEREA, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.

zaara sf vz zaherea

zaerea sf vz zaherea

zahara sf vz zaherea

zahare sf vz zaherea

zahări v vz zăhări

zahere sf vz zaherea

zaherea sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaara, zae~, ~hara, ~hare, ~harea, ~here, ~hirea, ~hrea, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărăli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului.

zahirea sf vz zaherea

zahrea sf vz zaherea

zăhărea sf vz zaherea

zăhări [At: POLIZU / V: zah~ / Pzi: ~resc / E: zahăr] 1 vt (îrg) A zaharisi (2). 2 vr (Rar; d. dulcețuri, miere etc.) A se zaharisi (4).

zeherea sf vz zaherea

zaherea s.f. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare constînd în provizii alimentare (făină, unt, miere etc.) furnizate anual oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. O sută de care trebuie să facă cîte două drumuri... ducînd zahereaua (CA. PETR.). 2 (înv.) Provizii de alimente necesare unei armate. 3 (reg.) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr etc., amestecate cu apă și sare; ext. nutreț, furaj. • pl. -ele. și (înv.) zaharea s.f. /<tc. zahire.

zăhări vb. IV. tr. (pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. • prez.ind. -esc. /zahăr + -i.

†ZAHARA, ZAHAREA 👉 ZAHEREA.

ZAHARISI (-isesc), ❍ZĂHĂRI (-ăresc) I. vb. tr. 1 A acoperi cu un start de zahăr, a fierbe în zahăr (fructe): Cu zahăr îi zăhărea, În cuptioriu că mi-l punea Și el mîndru se cocea (MAR.) ¶ 2 Fig. A îndulci: e cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). II. vb. refl. 1 A se cristaliza (vorb. de dulceață, de licheururi, etc.): îmi găsise pricină, de la te mieri ce, de la un rod-de-zahăr care se zăhărise (GN.); vutca... să se îndulcească cu zahar fierbinte, ca să nu se zăhărească (DRĂGH.) ¶ 2 Fig. familiar A se ramoli [ngr. viit. ζαχαρόσω < ζαχαρόνω].

†ZAHEREA (pl. -rele), ZAHARA (pl. -rale), ‼ZAHAREA (pl. -rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni și vite; nutreț, furaj: hatmanul... vrînd să poprească zahereaua turcească care o duceau Turcii să o bage în Cameniță (N.-COST.); porneau în răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strînse cu hapca (VLAH.); Duca-Vodă... trimețînd pin ținuturi ca să-i aducă zahara, orz, făină, de mîncat pentru oameni și pentru cai (MUST.); le-au murit vitele cărînd la zăhărele pe la serhaturi (I.-GH.); zaharaua de porumb urluit este un nutreț plăcut și priitor la toate soiurile de vite (ION.) [tc. zahiré].

†ZAHEREA (pl. -rele), ZAHARA (pl. -rale), ‼ZAHAREA (pl. -rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni și vite; nutreț, furaj: hatmanul... vrînd să poprească zahereaua turcească care o duceau Turcii să o bage în Cameniță (N.-COST.); porneau în răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strînse cu hapca (VLAH.); Duca-Vodă... trimețînd pîn ținuturi ca să-i aducă zahara, orz, făină, de mîncat pentru oameni și pentru cai (MUST.); le-au murit vitele cărînd la zaharele pe la serhaturi (I.-GH.); zaharaua de porumb urluit este un nutreț plăcut și priitor la toate soiurile de vite (ION.) [tc. zahiré].

ZĂHĂRI 👉 ZAHARISI.

ZAHEREA, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.

ZAHARA s. f. v. zaharea.

ZĂHĂRI, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A presăra, a îndulci cu zahăr. A făcut un colăcel, Rumenei și-mpleticel... Cu miere mi-l ungea, Cu zahar îl zăhărea. TEODORESCU, P. P. 153.

ZĂHĂRI, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

zaherea f. 1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Constantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].

zahará, V. zaherea.

zaharéz v. tr. Îndulcesc cu zahăr: apă zaharată.

zaharisésc (vest) și zăhărésc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar saŭ ngr. zahariázo, mă cristalizez, zaharóno, zaharisesc). Ferb în zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceața stricată). Fig. Mă ramolesc: un zaharisit! V. izmenesc.

zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea¹. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).^[1]

zăhărésc, V. zaharisesc.

zaharea v. zaherea

zaharea v. zaherea

!zaherea (înv., reg.) s. f., art. zahereaua, g.-d. art. zaherelei; pl. zaherele

zăhări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, 3 sg. zăhărește, imperf. 1 zăhăream; conj. prez. 1 sg. să zăhăresc, 3 să zăhărească

zaherea / zaharea (înv., reg.) s. f., art. zahereaua / zahareaua, g.-d. art. zaherelei / zaharelei; pl. zaherele / zaharele, art. zaherelele / zaharelele

zăhări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, imperf. 3 sg. zăhărea conj. prez. 3 să zăhărească

zaherea/zaharea s. f., art. zahereaua/zahareaua, g.-d. art. zaherelei/zaharelei; pl. zaherele/zaharele

zăhări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, imperf. 3 sg. zăhărea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăhărească

ZAHARA, zaharale, s. f. (Var., Înv.) Zaherea.

zaherea (-ele), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.

zaharisi Verbul e consideraț de dicționarele noastre ca e provenind din gr. ζαχαρώνω (aor. ζαχάρωσα). Dar am aștepta în cazul acesta *zaharosi. Scriban, ca și în alte rînduri, aglomerează ipotezele : zaharisi ar îi derivat romînesc de la zahăr (deși același autor inserează în dicționar și pe zăhări, care prezintă tipul romînesc de derivare), sau gr. ζαχαριάζω, ζαχαρώνω. Mai probabilă mi se pare altă explicație. Verbele romanice împrumutate în grecește au terminația de aorist -άρισα, unde -αρ- este sufixul infinitivului în italienește. Cu aceste verbe a fost asimilat în romînește zaharisi, din cauză că, întîmplător, înainte de -isi se găsea aici un -ar-, care face parte din rădăcina grecească.

ZAHEREA s. v. furaj, nutreț.

ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)

ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)

zaherea s. v. FURAJ. NUTREȚ.

ZAHAREA s. f. v. zaherea.

ZAHARA s. f. v. zaherea.

ZAHEREA s. f. (Mold., ȚR) Hrană, provizii pentru armată. A: Au fost trimis . . . cîteva mii de chile zahere, faină și orz. N. COSTIN. Deci turcii, întărindu Caminița cu pușci și cu zahareli și cu oaste, au pus pașă. CRB, 164^r. Și i-au luat robi si împreună cu banii și zahareaua ce aflară. VP, 55^r; cf. URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 1^v; VP, 61^v. B: Să gătesc corăbii să meargă spre Arhipeleag cu oarece zaharea. FN. Pentru treaba zaherealei și a tunurilor. IM 1730, 3^v; cf. R. GRECEANU, s. v. vistier¹. Variante: zahara (NECULCE), zaharea (URECHE; M. COSTIN; FN; R. GRECEANU. s.v. vistier¹; CRB, 164^r; IM 1754, 1^v; VP, 55^r, 61^v, zahire (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. zahire.