zăvat sn [At: LIUBA-IANA, M. 91 / Pl: ? / E: bg зават] (Reg) Loc ferit de vânt.

❍ZĂVAT sbst. Băn. 🐑 = ZĂVADĂ: unii plantează arbori în jurul colibelor de cîmp, ca să facă ~ (scuteală), adăpost de vînt (LIUB.) [bg. zavětŭ; comp. și srb. zavetrina].

zăvát n., pl. urĭ (bg. závĭet, id.). Ban. Adăpost, scuteală, apărare (de ex., o perdea de arborĭ contra vîntuluĭ).

ZĂVADĂ (pl. -vezi) sf. 🐑 Adăpost la șes pentru oi, așezat, făcut din bîrne bine încheiate, ca să nu pătrundă zăpada bătută de crivăț [zăvează „perdea”; comp. și ZĂVAT].

ZĂVAT s. n. (Var.) Zăvadă. (cf. zăvează)

zăvat, zăvaturi, s.n. (reg.) adăpost, apărare.