O definiție pentru zăvădar
Etimologice
ZĂVĂDAR s. n. Băț ce susține cujba la stînă. (din zăvadă)
Intrare: zăvădar
zăvădar substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)