ZĂTOARE, ZĂTORCI sf. pl. Olten. (CIAUȘ.) (RV.-CRG.) Țîțe de scroafă (pline cu lapte); – iron. țîțe de femeie [srb. zatore].

zator sn vz zător

zătoane sfp vz zător

zător¹ sn [At: LB / Pl: ~oare / V: (înv) zator, e, (reg) zotoane sfp, zătorci sfp, zotoară sf zotor / E: srb zator] 1 (Îrg) Mamelă (la scroafă). 2 (Reg; prc; îf zotor) Mamelon (1).

zătorci sfp vz zător

zot² sn vz zotor

zotoane sfp vz zător¹ corectat(ă)

zotoară sf vz zător¹ corectat(ă)

zotor sn vz zător

zător s.n. (înv., reg.) Mamelă (la scroafe). • pl. -oare. /<srb. zator.

zător (-oare), s. n. – Țîță întărită a scroafei. – Var. zătorci, f. pl. Sb., cr. zatore (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). În Banat și Olt.

ZĂTOR, zătoare, s. n. (Banat, Olt.) Ugerul plin al scroafei. (scr. zatore)

ZĂTORCI s. f. pl. (Banat, Olt.) (Var.) Zător. (scr. zatore)

ZĂTOARE s. v. mamelă, piept, sân, țâță.

zătoare s. v. MAMELĂ. PIEPT. SÎN. ȚÎȚĂ.