opțiuni
  • info
2 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – Et. nec.

zărghit, ~ă [At: ȘĂINEANU2 / V: ~iet, ~rdit / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg; mai ales în Mol) 1-2 smf, a Smintit2 (1-2). 3-4 smf, a (Cu sens atenuat) Zăpăcit (1-2). 5 a Zănatic.

zărghit, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este smintit, țicnit, zăpăcit. ◊ (subst.) Începu să rîdă ca un zărghit (POPOV.). ◊ (ca epitet,precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Zărghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas (CR.). • pl. -ți, -te. /v. zărghi.

❍ZĂRGHIT adj. Mold. Smintit, țicnit, sărit din minte: ~ul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas (CRG.); pe semne, măi, băiete, ești cam ~ de minte (VAS.).

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Mold.) Smintit, țicnit; (cu sens atenuat) zăpăcit. (Substantivat) Ian ascultați, fă, zărghitelor – face moș Gheorghe deschizînd ușa tinzii – v-ați îngrijit voi pentru gură? că nu-s colea Bucureștii. SP. POPESCU, M. G. 24. Zărghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas și habar n-avea de frig. CREANGĂ, A. 92. – Variante: zărdit, -ă (CAMILAR, N. I 404), zîrghit, -ă (BARANGA-MORARU, F. 31) adj.

ZĂRGHIT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

zărghít, -ă adj. (d. zărvit). Mold. Fam. Țicnit, nebun.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

zărdit, ~ă a vz zărghit

zărghi vr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~rghesc / E: drr zărghit] (Reg) 1 A se sminti (2). 2 (Cu sens atenuat) A se zăpăci (2).

zărghiet, ~ă a vz zărghit

zărghi vb. IV. refl. (pop.; despre oameni) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. V-ați zărghit? (CĂL.). prez.ind. -ghesc. /<sl. veche заръватн; cf. ucr. зарва „gîlceavă; ceartă” <рувати „a se lupta”.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Et. nec.

ZĂRDIT, -Ă adj. v. zărghit.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se țicni, a se sminti; (cu sens atenuat) a se zăpăci.

ZÎRGHIT, -Ă adj. v. zărghit.

ZĂRGHI, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti.

zârghit a. Mold. țicnit (CR.). [Origină necunoscută].

Ortografice DOOM

zărghi (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zărghesc, 3 sg. se zărghește, imperf. 1 sg. mă zărgheam; conj. prez. 1 sg. să mă zărghesc, 3 să se zărghească; imper. 2 sg. afirm. zărghește-te; ger. zărghindu-mă

zărghi (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghește, imperf. 3 sg. se zărghea conj. prez. 3 să se zărghească

zărghi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărghesc, imperf. 3 sg. zărghea; conj. prez. 3 sg. și pl. zărghească

Etimologice

ZĂRGHIT, ZĂRGHITĂ, zărghiți, zărghite, adj. (Mold.) ~ (prob. pron. locală a lui zărvit, v. zărvi)

Sinonime

ZĂRGHIT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

ZĂRGHIT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.

zărghit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

zărghit adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

ZĂRGHI vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

zărghi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

Intrare: zărghit
zărghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărghit
  • zărghitul
  • zărghitu‑
  • zărghită
  • zărghita
plural
  • zărghiți
  • zărghiții
  • zărghite
  • zărghitele
genitiv-dativ singular
  • zărghit
  • zărghitului
  • zărghite
  • zărghitei
plural
  • zărghiți
  • zărghiților
  • zărghite
  • zărghitelor
vocativ singular — —
plural — —
zârghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zârghit
  • zârghitul
  • zârghitu‑
  • zârghită
  • zârghita
plural
  • zârghiți
  • zârghiții
  • zârghite
  • zârghitele
genitiv-dativ singular
  • zârghit
  • zârghitului
  • zârghite
  • zârghitei
plural
  • zârghiți
  • zârghiților
  • zârghite
  • zârghitelor
vocativ singular — —
plural — —
zărghiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zărdit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărdit
  • zărditul
  • zărditu‑
  • zărdită
  • zărdita
plural
  • zărdiți
  • zărdiții
  • zărdite
  • zărditele
genitiv-dativ singular
  • zărdit
  • zărditului
  • zărdite
  • zărditei
plural
  • zărdiți
  • zărdiților
  • zărdite
  • zărditelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zărghi
verb (V405)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zărghi
  • zărghire
  • zărghit
  • zărghitu‑
  • zărghind
  • zărghindu‑
 singular plural
  • zărghește
  • zărghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zărghesc
 (să)
  • zărghesc
  • zărgheam
  • zărghii
  • zărghisem
a II-a (tu)
  • zărghești
 (să)
  • zărghești
  • zărgheai
  • zărghiși
  • zărghiseși
a III-a (el, ea)
  • zărghește
 (să)
  • zărghească
  • zărghea
  • zărghi
  • zărghise
plural I (noi)
  • zărghim
 (să)
  • zărghim
  • zărgheam
  • zărghirăm
  • zărghiserăm
  • zărghisem
a II-a (voi)
  • zărghiți
 (să)
  • zărghiți
  • zărgheați
  • zărghirăți
  • zărghiserăți
  • zărghiseți
a III-a (ei, ele)
  • zărghesc
 (să)
  • zărghească
  • zărgheau
  • zărghiră
  • zărghiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zărghit, zărghităadjectiv

etimologie:

zărghi, zărghescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.