opțiuni
  • info
2 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

ZĂPĂIT, zăpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

zăpăit sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: zăpăit] 1-3 Zăpăială (1-3).

zăpăit s.n. (reg.) Faptul de a zăpăi; (reg.) zăpăitură. Un zăpăit furios de cîine (SADOV.). • pl. -uri. /v. zăpăi.

❍ZĂPĂIT sbst., ZĂPĂITURĂ (pl. -turi) sf. Mold. Faptul de a zăpăi, lătrat, hămăit: un zăpăit mai puternic al cînelui (SAD.); zăpăituri întărîtate de dulăi izbucniră (SAD.).

ZĂPĂIT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.

ZĂPĂIT, zăpăituri, s. n. (Mold.) Lătrat, hămăit.

ZĂPĂIT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; lătrat, hămăit.

ZĂPĂI, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

zăpăi vi [At: SĂM. III, 6 / Pzi: zăpăi, ~esc / E: zap + -ăi] (Reg) 1 (D. câini) A lătra. 2 A tropăi. 3 A foșni răscolind frunzele.

zăpăi vb. IV. intr. (reg.; despre cîini) A lătra, a hămăi. Un glas mai gros de cîine a zăpăit donțos (POPA). • prez.ind. pers. 3 zăpăie. /zapa1 + -ăi.

❍ZĂPĂI (-ăesc) vb. intr. Mold. A lătra, a hămăi: acolo ies fumuri, zăpăesc cîni, cîntă cucoși (SAD.) [zap(a)!].

ZĂPĂI, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.

ZĂPĂI, zăpăiesc și zăpăi, vb. IV. Intranz. (Mold., despre cîini) A lătra, a hămăi. Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402. Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50.

ZĂPĂI, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre cîini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.

zăpăì v. Mold. a lătra. [Onomatopee: zapa! zapa!].

zăpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. zap. Cp. și cu ung. zöpögni, a plînge suspinînd). Nord. Latru furios: cîniĭ săriră zăpăind, Sadov. VR. 1911, 7, 7).

Ortografice DOOM

zăpăit (reg.) s. n., pl. zăpăituri

zăpăit (reg.) s. n., pl. zăpăituri

zăpăit s. n., pl. zăpăituri

zăpăit s. n., pl. zăpăituri

zăpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 pl. zăpăiau; conj. prez. 3 să zăpăie

zăpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăia conj. prez. 3 să zăpăie

zăpăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăia

Sinonime

ZĂPĂIT s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură.

zăpăit s. v. HĂMĂIALĂ. HĂMĂIRE. HĂMĂIT. HĂMĂITURĂ. LĂTRARE. LĂTRAT. LĂTRĂTURĂ.

ZĂPĂI vb. v. hămăi, lătra.

zăpăi vb. v. HĂMĂI. LĂTRA.

Intrare: zăpăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpăit
  • zăpăitul
  • zăpăitu‑
plural
  • zăpăituri
  • zăpăiturile
genitiv-dativ singular
  • zăpăit
  • zăpăitului
plural
  • zăpăituri
  • zăpăiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: zăpăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăpăi
  • zăpăire
  • zăpăit
  • zăpăitu‑
  • zăpăind
  • zăpăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • zăpăie
 (să)
  • zăpăie
  • zăpăia
  • zăpăi
  • zăpăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • zăpăie
 (să)
  • zăpăie
  • zăpăiau
  • zăpăiră
  • zăpăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăpăit, zăpăiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi zăpăi DEX '98 DEX '09

zăpăiverb

  • 1. regional Despre câini: hămăi, lătra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hămăi lătra
    • format_quote Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402. DLRLC
    • format_quote Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.