ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂCEÁLĂ ~éli f. Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. / a (se) zăpăci + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, larmă, balamuc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂCEÁLĂ s. 1. v. buimăceală. 2. v. dezorientare. 3. v. tulburare. 4. fâstâceală. 5. v. sminteală. 6. v. confuzie. 7. babilonie. 8. v. debandadă. 9. v. dezordine. 10. dezordine, neorânduială, răvășeală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink