ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink