ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a zălogi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂLOGÍRE s. v. amanetare, ipotecare, sechestrare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zălogíre s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZĂLOGÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zălogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink