ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. (Înv. și pop.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

zăloagă² sf vz zălog²

zăloagă¹ sf [At: HOGAȘ, DR. II, 114 / Pl: ~age / E: rs залога] (Pop) 1 Semn de carte. 2 (Reg) Capitol dintr-o carte.

zăloagă s.f. (pop.) 1 Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. Schimbă pe furiș zăloaga de la octoihul mare (STĂN.). 2 Capitol într-o carte. • pl. -ge. /<rus. залога.

ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fâșie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. 1. Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc., care se introduce între paginile unei cărți, pentru a însemna locurile care prezintă interes; semn de carte. O mulțime de zăloage chibzuite de hîrtie arătau locuri de interes, CĂLINESCU, E. O. I 64. Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri!... tot ce-am mai putut să fac a fost să așez acele flori, zăloagă, în cartea sfîntă. GALACTION, O. I 349. Ca să facă, pesemne, un pic de haz, schimbă pe furiș zăloaga de la octoihul mare, trecînd-o peste cîteva foi mai nainte. STĂNOIU, C. I. 199. 2. Parte dintr-o carte; capitol. Deschide cu mare evlavie sfînta carte la zăloaga a treia. HOGAȘ, H. 52.

ZĂLOAGĂ, zăloage, s. f. (Reg.) 1. Fîșie de hîrtie, de pînză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Rus zaloga.

ZĂLOAGĂ ~ge n. înv. Indicator (de diferite forme), de obicei din hârtie, care se punea într-o carte (pentru a găsi ușor pagina unde s-a oprit cu cititul sau locurile ce prezintă interes); semn de carte. /<sl. zaloga

zăloágă f., pl. e (vsl. zaloga, zălog, adică „pus undeva”. V. năloagă). Est. Panglică pusă ca semn într’o carte.

ZĂLOG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

zălog¹ s.m. (bot.) Arbust din familia salicaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunzele lanceolate și cu lujerii cenușii-verzui (Salix cinerea). • pl. -gi. /etimol. nec.

zălog² s.n. (pop.) Amanet, garanție, gaj; concr. obiect sau persoană lăsate garanție. M-au ținut zălog în biserică (STANCU). ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața; a se lăsa omorît. ◊ Fig. Moartea nu s-a mulțumit cu aceste zăloguri (CE. PETR.). ♦ Ostatic. ♦ (reg.) Sechestru; ipotecă. • pl. -uri. și (înv., reg.) zăloc, zoloc s. n. /<slav. залогъ.

ZĂLOG¹ s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].

zăloagă (semn de carte; capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zăloagă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zăloagă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zăloagă (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zăloagei; pl. zăloage

zălog¹ (arbust) s. m., pl. zălogi

zălog² (garanție) (înv., pop.) s. n., pl. zăloage

zălog¹ (arbust) s. m., pl. zălogi

zălog s. m. / zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi / zăloage

zălog s. m. /zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi/zăloage

ZĂLOG³, zălogi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)

zălog (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).

ZĂLOAGĂ s. v. capitol, semn.

zăloagă s. v. CAPITOL. SEMN.

ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.