ZĂLÁR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za2 + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
spall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZĂLÁR2, zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZĂLÁR1, zălare, s. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zălár1 (meseriaș) s. m. pl. zălári
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zălár2 (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zălár (meseriaș) s. m., pl. zălári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zălár (cârlig) s. n., pl. zăláre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink