ZĂLAR, (1) zălari, s. m., (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

zălar [At: LIUBA-IANA, M. 124 / V: zal~, (reg) zel~ / Pl: ~i / E: zale (pll lui za²) + -ar] (Reg) 1 sm Lanț de care se atârnă ceaunul de mămăligă. 2 sm Cujbă de care se leagă sau se atârnă zălarul (1). 3 sm (Reg) Za² (1). 4-5 sm (Pop) Za² (9-10). 6 sm (Reg) Meseriaș care face zale² (2). 7 sn (Reg) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră.

zălar s.m., s.n. (reg.) 1 s.m. Meseriaș care face zale. 2 s.n. (pop.) Za. 3 s.n. Cîrlig de lemn de care se atîrnă lanțul la vatră. 4 s.n. Lanț de care se atîrnă ceaunul de mămăligă. • pl. m. -i, n. -e. și zelar s.n. /za² + -ar.

ZĂLAR, (1) zălari, s. m. (2) zălare, s. n. 1. S. m. Meseriaș care face zale. 2. S. n. (Reg.) Cârlig de lemn de care se atârnă lanțul la vatră. – Za² + suf. -ar.

ZĂLAR¹, zălari, s. m. Meseriaș care face zale.

ZĂLAR², zălare, s. n. (Regional) Cîrlig de lemn de care se atîrnă lanțul la vatră.

ZĂLAR², zălari, s. m. Meseriaș care face zale. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.

ZĂLAR¹, zălare, s. n. (Reg.) Cîrlig de lemn de care se atîrnă lanțul la vatră. – Din zale (pl. lui za) + suf. -ar.

zălár n., pl. e (d. za, zale). P. P. Platoșă de zale.

zalar sm vz zălar

zelar sm vz zălar

zelar s.n. v. zălar.

zălar¹ (cârlig) (reg.) s. n., pl. zălare

zălar² (meseriaș) (reg.) s. m., pl. zălari

zălar² (cârlig) (reg.) s. n., pl. zălare

zălar¹ (meseriaș) s. m. pl. zălari

zălar (cârlig) s. n., pl. zălare

zălar (meseriaș) s. m., pl. zălari

zelar (platoșă) (reg.) s. n., pl. zelare