ZĂBĂVÍ vb. IV. v. zăbovi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBĂVÍ vb. IV. v. zăbovi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ s.f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ s. v. întârziere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ s. v. amuzament, distracție, joacă, odihnă, răgaz, repaus.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Zăbavă ≠ grabă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbávă (zăbắvi), s. f. – întîrziere, încetineală, răgaz. Sl. (bg., sb., sl., rus.) zabava (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der. zăbavnic, adj. (încet, greoi), din sl. zabavinŭ cu suf. -nic, cf. bg., rus. zabavnik; zăbovi (var. zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a lucra de mîntuială, a se ocupa, a-și pierde vremea; a se întreține), megl. zăbovés, din sl. zabaviti, bg. zabavjam (o în loc de a datorită labialei anterioare, cf. poposi); zăboveală, s. f. (întîrziere, încetineală); zăbovitor, adj. (încet, greoi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbávă s. f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink