ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. Un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. – Din zăbală + suf. -uță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBĂLÚȚĂ s. 1. v. strună. 2. v. ragadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink