9 definiții pentru «z»   declinări

Z s. m. invar. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră (4)). [Pr.: ze].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

z2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. z
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

z1 (literă) [cit. ze / zet / zî] s. m. / s. n., pl. z / z-uri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea[1] literă a alfabetului, numită „ze”, și sunetul corespunzător.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). - gall

Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Z, z, s.m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

z m. Ultima literă a alfabetuluĭ latin: un z, doĭ z orĭ doĭ de z. Romaniĭ îl întrebuințaŭ numaĭ în cuv. greceștĭ și literare și reprezenta un s sonor. În alfabetu latin el ocupa locu luĭ g, dar a căzut în uĭtare cînd s intervocalic s´a prefăcut în r, ĭar locu luĭ a fost luat de g (312 în ainte [!] de Hristos). Maĭ tîrziŭ, cînd z a reapărut pin [!] influența literară, a fost pus la urma alfabetuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Z s. m. invar. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat prin această literă (consoană fricativă, dentală, sonoră). 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor întregi.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

JAN Z ROKYCAN [janzrókitsan] (c. 1390-1471), lider religios din Boemia. Unul dintre conducătorii husiților; din 1432, șef al grupării de stânga. Arhiepiscop al Bisericii husite, l-a sprijinit pe regele Jiři z Podĕbrad în lupta contra Bisericii romano-catolice, care inițiase o cruciadă împotriva husiților (1467-1471).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Anunț important

DEX online anunță cu mândrie că, începând cu 15 aprilie, vom pune la dispoziția publicului larg binecunoscutul DISOO (Dicționar Ilustrat de Sexualitate Orientală Orientată). Autorii acestuia, Vysapha Kootopa Kaleala și Sanookredetz Chespoon, au fost de acord să ne pună la dispoziție acest dicționar, inclusiv imaginile. Suntem în special mulțumiți de traducerea acestuia în limba română, la care am muncit asiduu în ultimele șase luni, fiind nevoie inclusiv de cursuri de specializare. Având în vedere că cei mai mulți utilizatori sunt obișnuiți cu formatul fără poze, acesta va rămâne formatul implicit. Dacă doriți să activați pozele, vă rugăm setați acest lucru de la Preferințele contului.

Închide