YOGA s. f. Școală filosofică indiană fondată la începutul milen. I, care urmărește adâncirea autocunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.

yoga sni [At: DER / P: ioga / E: eg, fr yoga] 1 Școală filozofică indiană de tradiție veche, care recomandă cunoașterea profundă a eului, contemplarea, extazul mistic și practicile ascetice în scopul eliberării sufletului individual de viața materială și al contopirii lui cu sufletul universal. 2 (Prc) Disciplină de educare a spiritului și a corpului prin practicarea sistematică a unor exerciții riguroase prin care se ajunge la stăpânirea funcțiilor vitale ale organismului.

yoga s.n. 1 (filos.) Școală filosofică indiană cu o tradiție deosebit de veche, evoluată dintr-un sistem filosofic brahmanic, ce urmărește adîncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și contopirea extatică cu spiritul universal, printr-un sistem de tehnici psihosomatice. Creștinismul, să luăm bine aminte, nu e o simplă școală a cinstei, curățirii și dreptății..., ori o terapeutică evazionistă (stoicismul, yoga, zenul) (STEINH.). 2 Ext. Disciplină de educare a spiritului și corpului prin practicarea unor tehnici și exerciții riguroase care duc la stăpînirea deplină a funcțiilor vitale ale organismului și a capacităților psihofizice. ♦ Restr. Ansamblul tehnicilor și exercițiilor specifice acestei discipline care duc la stăpînirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală, ◊ (adj.) Poziții yoga. • /<fr., engl. yoga; <cuv. sanscr.

YOGA s. f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.

YOGA s.n. Școală filozofică indiană care recomandă contemplarea, imobilitatea absolută, extazul mistic și practicile ascetice în vederea eliberării eului individual de contingențele vieții materiale și contopirii cu sufletul universal. [< fr., sanscr. yoga – contopire].

YOGA s. f. școală filosofică indiană cu tradiții străvechi, care preconizează adâncimea autocunoașterii eului în vederea eliberării lui de contingențele materiale și a contopirii cu spiritul universal, prin extaz mistic și exerciții fizice, având ca scop perfecționarea proceselor fiziologice și psihice ale organismului uman. (< engl., fr. yoga)

YOGA f. 1) Școală filozofică indiană care urmărește eliberarea eului individual de viață materială și contopirea cu sufletul universal, prin contemplare, imobilizare, extaz mistic etc. 2) Ansamblu de exerciții elaborat de indieni, care vizează obținerea unui control asupra funcțiilor organismului, a unei stăpâniri perfecte a lui prin încetinirea la maximum a respirației și prin atingerea stării de insensibilitate totală. /< fr., engl. yoga

yoga s. f.

yoga s. f.

yoga s. f.

HATHAYOGA (HATHA-YOGA) subst. (REL.) Sistem de exerciții fizice și psihice în hinduism, care, prin posturi și tehnici respiratorii, ce au ca scop purificarea trupului și a spiritului, caută obținerea „eliberării” din ciclul reîncarnărilor succesive.