Y s. m. invar. A treizecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă, având în general diverse valori ale lui i, care apare în neologisme internaționale și în nume proprii străine. [Pr.: igrec].
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
y [cit. ígrec]
s. m. / s. n.,
pl. y / ý-uri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Y, y s. m. invar. [cit. i grec]
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Y s. m. invar. 1. A treizecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (având în general diversele valori ale lui „i”); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol literal pentru necunoscuta unei ecuații sau a unui sistem de ecuații și pentru variabila independentă a unei funcții. 3. (GENET.) Cromozomul Y = cromozom care intervine în determinarea sexului. La om și la mai multe specii de animale combinația XY determină sexul masculin; în lipsa cromozomului X (cariotip OY) organismul nu este viabil. Are dimensiuni mai mici decât majoritatea celorlalți cromozomi. 4. Simbol chimic pentru ytriu.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ERCILLA y ZÚÑIGA [ercíλa i θúniga], Alonso de (1533-1594), scriitor spaniol. Autor a poemului epic „La Araucana”, consacrat cuceririlor spaniole din Lumea Nouă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESPRONCEDA Y DELGADO [espronθéda], José de (1808-1842), poet spaniol. Versuri retorice, pe alocuri pline de forță expresivă, cultivând teme romantice byroniene („Diavolul lume”, ample poeme epice și dramatice „Studentul din Salamanca”, poezie lirică). Romanul istoric „Don Sancho Saldaña”.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FEIJÓO MONTENEGRO [feihóo], Benito Jerónimo (1676-1764), eseist și teolog spaniol. Călugăr benedictin. Preocupări în domenii diverse (filozofie, matematică, istorie, filologie, artă, literatură, politică). Eseuri evidențiind un accentuat spirit critic, specific epocii („Teatrul critic universal”, „Scrisori erudite”). Adept al folosirii neologismelor („Introducerea unor cuvinte noi”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAUDÍ Y CORNET, Antoni (1852-1926), arhitect și sculptor spaniol. Reprezentant al Modern-Style-ului, plin de o fantezie lirică originală, găsind soluții constructive îndrăznețe. În rezolvarea plastică adoptă interpretări ale unor forme organice (plante, animale) în linii sinuoase (Biserica Sagrada Familia și Casa Milà din Barcelona).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÓNGORA Y ARGOTE, Luis de (1561-1627), poet spaniol. Lirică ermetică și prețioasă de o eleganță rafinată (gongorism) și o mare forță de sugestie („Fabula lui Polifem și Galateea”, „Singurătăți”, „Fabula lui Piram și Tisbe”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRACIÁN Y MORALES [graθián], Baltasar (1601-1658), scriitor spaniol. Teoretician al conceptismului și al cultismului baroc. Tratate etico-politice („Eroul”; culegerea de aforisme „Oracolul manual și arta înțelepciunii”), Proză didactico-alegorică („Criticonul”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HEREDIA Y CAMNPUZANO [erédia i kampusáno], José María de (1803-1839), poet cubanez. Poezie clasică, cu accente romantice, închinată independenței patriei („Opere poetice”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) rușine cui gândește ceva rău în privința aceasta – Deviză a Ordinului jartierei, creat în 1384 de regele Eduard al III-lea al Angliei, în onoarea favoritei sale Joan de Salisbury. Cuvintele au fost rostite de rege ca replică la zâmbetele malițioase ale curtenilor, când aceasta, în timpul unui bal, și-a pierdut jartiera. Îndemn ironic de a nu comenta defavorabil o exprimare sau o situație ambiguă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGUÍA Y SALCEDO, Augusto Bernardino (1863-1930), bancher și om politic peruvian. Ministru de Finanțe (1903-1908). Președinte al țării (1908-1912, 1919-1930). Reprezentant al camerei de Comerț a Americii Latine la Londra (1912-1919). Întors în Perú, l-a înlăturat, printr-o lovitură militară, pe J. Pardo y Barreda, asumându-și funcția de președinte. Înlăturat printr-o revoltă militară.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓPEZ DE AYALA Y HERRERA, Adelardo (1828-1879), dramaturg și om politic spaniol. Ministru al coloniilor (1875) în timpul lui Alfons XII; președinte al Cortes-urilor (1878). Piese de teatru („Rioja”, „Noul Don Juan”, „Cei doi Guzmani”, „Consuelo”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓPEZ PORTILLIO Y PACHECO, José (1920-2004), om politic mexican. Președinte al țării (1976-1982). În primii ani ai conducerii sale, Mexicul a realizat importante beneficii ca urmare a explorării resurselor petroliere, dar spre sfârșitul mandatului său țara s-a confruntat cu o gravă criză financiară provocată de devalorizarea monedei naționale.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MACHADO Y MORALES [matʃádo], Gerardo (1871-1939), om politic cubanez. Unul dintre conducătorii răscoalei antispaniole (1895-1898). Ca președinte al Cubei (1925-1933), și-a asumat puteri dictatoriale și a instituit un program de reconstrucție economică a țării prin lucrări publice. Înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat militară, a emigrat în S.U.A.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MACHADO Y RUIZ [matʃádo i ruíθ] 1. Antonio M. y R. (1875-1939), poet spaniol. partizan al republicanilor și adversar al lui Franco; a murit în exil, în Franța. Reprezentant al generației de la '98. Lirică meditativă de o rară discreție și sugestie a sentimentului, cu rădăcini în folclorul andaluz, dominată de nostalgia adolescenței, a dragostei pentru peisajul natal și tema morții („Singurătăți”, „Câmpiile Castiliei”, „Cântece noi”). Proză eseistică sau de confesiune („Abel Martin”, „Juan de Mairena”). 2. Manuel M. y R. (1874-1947), poet și dramaturg spaniol. Frate cu M. (1). Poezie pe teme autohtone și livrești, de o mare puritate formală, remarcabilă prin măiestria cizelării versului („Suflet”, „Capricii”, „Cântec profund”, „Dragostea și moartea”). Împreună cu fratele să (dar cu o contribuție mai mare) a scris drame moderne și istorice („Nefericirile soartei”, „Julianillo Valcarcel”, „Lola se duce în port”, „Omul care a murit în război”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MADARIAGA Y ROJO [madarjága i róho], Salvador de (1886-1978), diplomat, eseist și scriitor spaniol. Eseuri filozofice și literare privind îndeosebi relațiile naționale („Spania”, „Englez, francezi, spanioli”); romane („Inimă de jad”, „Dușmanul lui Dumnezeu”, „Război în sânge”), versuri („Fântâni liniștite”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MARAGALL Y Gorina, Joan (1860-1911), poet și eseist spaniol. Unul dintre cei mai importanți postromantici catalani. Lirică panteistă și patriotică („Poezii”, „Viziuni și cântece”, „Secvențe”). Eseuri în care pledează pentru asimilarea culturii europene moderne și pentru reînvierea valorilor hispanice tradiționale; traduceri.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
O'DONNELL Y JORRIS, Leopoldo, conte de Lucena, duce de Tetuán (1809-1867), general și om politic spaniol. A sprijinit- Isabela a II-a împotriva carliștilor (1833-1839). Guvernator al Cubei (1843-1848). Prim-min. (iul.-oct. 1856, 1858-1863, 1865-1866). A condus expediția militară victorioasă în Maroc (1859-1860). Pe plan intern, a promovat o politică liberal-moderată.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ORS Y ROVIRA, Eugenio d’ (1881-1954), eseist și critic de artă spaniol de limbă catalană. Spirit clasic. Eseuri consacrate fenomenului plastic, pe care îl înglobează de obicei dintr-o viziune mai amplă asupra istoriei culturii („Arta lui Goya”, „Trei ore în Muzeul Prado”, „Despre baroc”). Opera sa principală este „Glosări”, apărută în mai multe serii, în care comentează politica și viața culturală din epoca sa, într-un mod subtil și cu remarcabile calități literare.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ORTEGA Y GASSET, José (1883-1955), filozof și eseist spaniol. Prof. univ. la Madrid. Prin „Revista de Occidente” (1923-1936), aș cărui fondator a fost, a contribuit la propagarea în Spania a ideilor novatoare și la deschiderea ei spre valorile europene. Din considerente politice, s-a autoexilat între 1936 și 1945. Ocupând o poziție intermediară între „filozofia vieții” și fenomenologie și existențialism, a anticipat multe din temele filozofiei contemporane, a făcut pătrunzătoare observații asupra crizei culturii, a fenomenelor de înstrăinare și depersonalizare generate de societatea contemporană („Răscoala maselor”, „Spre o filozofie a istorie”, „Dezumanizarea artei”). Eseuri filozofice („Despre Galilei”, „Istoria ca sistem”) sau configurând o conștiință filozofică a artei („Meditații despre Don Quijote”, „Velásquez”, „Goya”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARAÑÓN Y POSADILLO [marañón i posadíλo], Gregorio (1887-1960), medic și istoric spaniol. Prof. univ. la Madrid. Unul dintre fondatorii endocrinologiei. Cercetări privind insuficiența glandelor suprarenale, tiroida, hormonii genitali („Studii de endocrinologie”, „Manual de diagnostic etiologic”). Lucrări cu caracter istoric („Viața lui Henric al IV-lea de Castilia și timpul său”, „Liberalism și comunism. Privire asupra războiului civil”, „Elogiu și nostalgie despre Toledo”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
QUEVEDO Y VILLEGAS [kevédo i viλegas], Francisco Gómez de (1580-1645), scriitor spaniol. Reprezentant al conceptismului. Romane picarești de un realism crud („Istoria lui don Pablos de Segovia”); fantezii satirice („Viziunile”, „Orele tuturor”) marcând punctul culminant al artei sale narative; tratate didactice („Politica lui Dumnezeu”); versuri de contemplație filozofică asupra vieții („Muza Erato”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
QUEZON Y MOLINA, Manuel Luis (1878-1944), om politic filipinez. După acordarea autonomiei interne (1934) de către S.U.A., devine primul președinte al țării (1935-1944). A reorganizat forțele militare și a promovat măsuri împotriva corupției. În timpul ocupației japoneze a condus un guvern în exil.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RIZAL Y MERCADO Y ALONSO, José Protasio (1861-1896), scriitor și om politic filipinez. Unul dintre conducătorii răscoalei populare (1896) din Filipine împotriva dominației spaniole. Arestat și executat de către autoritățile spaniole. Erou național. Lirică („Cel din urmă rămas bun”). Romane cu caracter politic („Noli me tangere”, „Pirateria”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SAAVEDRA Y RAMÍREZ de Baquedano, Ángel, duce de Rivas (1791-1865), poet și dramaturg spaniol. Promotor al romantismului. Militant pentru proclamarea republicii în Spania, s-a exilat (Anglia, Franța, Italia). Balade istorice în care se simt influențe ale modernismului („Farul din Malta”, „Balade istorice”). Tragedii romantice, împletind elementul eroic cu cel erotic și religios („Aliator”, „Lanuza”, „Don Alvaro sau forța destinului”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SARASATE (Y NAVASCUÉZ), Pablo (Martin Melitón) de ~ (1844-1908), violonist și compozitor spaniol. Tehnică uimitoare, mod de interpretare elegant, sigur. Numeroși compozitori au scris pentru el (Lalo, Bruch, Saint-Saens). A compus piese de virtuozitate pentru vioară („Melodii lăutărești”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink