xerografiere sf [At: LR. 1989, 471 / Pl: ~ri / E: xerografia] Redarea unor imagini sau documente prin impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină și încărcat cu electricitate statică Si: xerografiat¹.

xerografiere s.f. Acțiunea de a xerografia și rezultatul ei. • sil. -fi-e-. pl. -i. /v. xerografia.

XEROGRAFIÁ, xerografiéz, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tipărit, scris sau ilustrat de pe hârtie sau film, în care regiunile de pe suprafața unei coli albe corespunzătoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin încărcare electrostatică, așa încât, în momentul în care li se aplică un strat de rășină colorată încărcat cu sarcină opusă, doar regiunile încărcate inițial rețin depunerea de rășină care ulterior este integrată în mod permanent în coala albă. [ind. prez. 3 sg. și pl. xerografiáză] (cf. engl. xerography) [def. MW]

xerografia vt [At: LR 1989, 47 / Pzi: ~iez / E: xerograf] A multiplica prin xerografie.

xerografia vb. I. tr. A xeroxa. • sil. -fi-a. prez. ind. -iez. /de la xerograf; cf. germ. xerographieren.

XEROGRAFIA vb. tr. a multiplica prin xerografie. (< germ. xerographieren)

xerografia vb. I A fotografia (la xerox) ◊ „Mai multe cărți pe care el credea că le deține în exclusivitate [...] xerografiindu-le «subversiv» înainte de 1989.” Lit. 3234/95 p. 2 (din xerografie)

+xerografiere (desp. -ro-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. xerografierii; pl. xerografieri

xerografiere s. f., pl. xerografieri

+xerografia (a ~) (desp. -gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. xerografiez (desp. -fi-ez), 3 xerografiază, 1 pl. xerografiem; conj. prez. 1 sg. să xerografiez, 3 să xerografieze; ger. xerografiind (desp. -fi-ind)

xerografia vb., ind. prez. 1 sg. xerografiez, 3 sg. și pl. xerografiază