WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

WOLFRÁM n. Metal dur, greu, de culoare albă, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. /<germ. Wolfram, fr. wolfram
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

WÓLFRAM s.n. Oxid natural de fier, de mangan și de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

WÓLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

WOLFRÁM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. [Pr.: volfram] – Fr. wolfram (germ. Wolfram).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

wólfram (element chimic) s. n.; simb. W
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

WÓLFRAM s. (CHIM.) tungsten.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

wólfram s. n., pl. wólframuri; simb. W
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

WÓLFRAM s.n., pl. wólframuri; simb. W
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

WÓLFRAM (‹ germ. {i}) s. n. Element chimic (W; nr. at. 74, m. at. 183.85, p. t. 3.400ºC, p. f. c. 4.700ºC, gr. sp. 19,1), metal alb lucios. Se găsește în natură sub formă de wolframit, scheelit și alte minerale. Este foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se întrebuințează la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale, a aparaturii chimice și sub formă de carbură, ca metal dur (widia) pentru fabricarea unor scule speciale. A fost descoperit de chimistul german Carl Wilhelm Scheele în 1783. Sin. tungsten.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink