O definiție pentru wildcard

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+wildcard (engl.) [pron. ŭaĭldkard] s. n., pl. wildcarduri [pron. ŭaĭldkarduri]

Intrare: wildcard
  • pronunție: ŭaĭldkard
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • wildcard
  • wildcardul
plural
  • wildcarduri
  • wildcardurile
genitiv-dativ singular
  • wildcard
  • wildcardului
plural
  • wildcarduri
  • wildcardurilor
vocativ singular
plural