EDEN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.

eden sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (înv) ~dem / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr éden] 1 (Liv) Paradis. 2 (Fig) Loc încântător. 3 (Fig) Fericire supremă.

EDEN s. n. (Livr.) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.

EDEN s. n. (În concepția mistică; livresc) Rai. Lucea edenul tînăr sub aurora nouă. TOMA, C. V. 111. ◊ Fig. Ne transportă în lumea... formelor ideale, în edenul culorilor, strălucirilor. DEMETRESCU, O. 181. ♦ Fig. Loc plăcut, încîntător, în care viața este foarte ușoară și plăcută. Unde ziua-i albă, noaptea înstelată, Și-aerul bea dulce roua după crin. O, eden al lumii! fața ta curată Cu atît ne-ncîntă, cu cît te privim. BOLINTINEANU, O. 99.

EDEN s.n. (Liv.) Rai, paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos, foarte plăcut, încîntător. [Pl. (rar) -nuri. / cf. fr. éden, ebr. eden – cîmpie].

EDEN s. n. rai, paradis. ◊ (fig.) loc frumos, încântător. (< fr. éden)

EDEN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioși; rai; paradis. 2) fig. Loc care încântă și desfată; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire absolută; rai; paradis. /<fr. éden

eden n. 1. numele paradisului pământesc, în Sf. Scriptură; 2. locaș încântător.

*edén n., pl. e și urĭ (ebr. eden, id.). Paradis.

edem² sn vz eden

eden (rai) (livr.) s. n.

eden (livr.) s. n.

eden s. n.

EDEN s. v. cer, paradis, rai.

eden s. v. CER. PARADIS. RAI.

Eden ≠ gheenă, iad, infern

EDEN [i:dn], Sir Robert Anthony, conte de Avon (1897-1977), om politic conservator britanic. De mai multe ori ministru al Afacerilor Externe (1935-1938, 1940-1945, 1951-1955); prim-min. (1955-1957). Memorii.

EDEN (sau Grădina Edenului) (în Biblie) Raiul, locul unde au trăit primii oameni, Adam și Eva, până când au fost izgoniți din cauza săvârșirii păcatului originar, neascultând porunca lui Dumnezeu și gustând din roadele pomului cunoașterii.

Eden (cuvînt ebraic, înseamnă delicii) – E numele dat paradisului terestru, imaginat ca o grădină uriașă și încîntătoare (Gan eden – grădina deliciilor), unde – cum pretinde legenda – ar fi apărut cei dintii oameni, Adam și Eva. Prin extensiune, cuvîntul Eden a ajuns să desemneze un loc minunat, o sursă bogată de desfătare. Vorbind despre romanul lui Sadoveanu Zodia cancerului, G. Călinescu spune: „Călătorul străin crede a descoperi în Moldova înapoiată a lui Duca-Vodă un adevărat Eden”. BIB.